Vorbesc de Sziget Festival, ofcors, şi vorbesc pentru cei care n-au mai fost şi sunt puţin dezorientaţi.
Cum intri pe insulă, după ce ai trecut de băieţii care te controlează la bagaje şi de staţia de taxi, faci stânga. Mergi niţel, pe partea dreaptă ar trebui să treci de Mokka Cuka (se pronunţă Moţa Cuţa, aşa am auzit eu). Ajungi …
Voi încerca, totuşi, să ajung la Sziget, chit că voi face foamea pe-acolo. Nu contează, atâta timp cât berea e eftină. Care dintre voi, cititorii şi prietenii mei, mai vine? Până acum ne-am strâns patru din Timişoara (eu, Rob, Blogu, Dan), poate cinci cu tot cu Richie, iar din Bucureşti şi-a exprimat dorinţa Zâmbete Gri (al …
Mi-am făcut o listă temporară de concerte şi festivaluri relativ apropiate de Timişoara la care vreau să particip anul acesta. E mai mult un wishlist, pentru că mai mult ca sigur că n-o să ajung la toate, dar nu strică să sper.
Primele nume mari (în sensul de care mă interesează pe mine) din line-up-ul Sziget 2009 sunt, în ordinea care este:
Placebo, The Offspring, The Prodigy, Fatboy Slim, The Ting Tings, Pendulum, Buena Vista Social Club, Ska-P. Pe alţii poate că i-ar mai interesa Klaxons, Armin van Buuren şi Bloc Party. A început bine, de-abia aştept. Vă ţin la …
El: – Where you from?
Eu: – Romania.
El: – Ooooh, Romania? Cşe facşi!
Eu: – Hehe, bine fac. Ştii româneşte?
El: – Da, da, pucin, pucin!
Eu: – Păi de unde?
El: – De la Buchareşt! Cum te cheamă?
Eu: – Ovidiu, pe tine?
El: – Victor. Cumperi marihoana?
El era Victor, senegalezul şcolit la Bucureşti, vorbitor de engleză, …
M-a sunat ieri o doamnă de la EuropaFM cu rugămintea să-i detaliez întâmplarea cu Nice one, Bucharest! de la Sziget. Azi m-a anunţat o cunoştinţă că m-a auzit la EuropaFM, în jurul orei 14.
Nu am înregistrare, deoarece am uitat ( :”) să întreb când şi cum se va da ştirea, dar am trimis un mail celor de la …
Pe de-o parte avem oamenii veniţi pentru festival, în sinea lui. Aceştia poartă brăţară de camping şi sunt pe insulă din Ziua -1, unii chiar şi cu una-două zile înainte. Sunt relaxaţi, nu au nici o grijă pe lumea asta şi sunt transpiraţi şi plini de praf. Se opresc din râs doar când zâmbesc.
Pe de altă parte, seara insula se umple de localnici. Majoritatea cocalari şi piţipoance (da, au şi ei din aceştia, se îmbracă la fel, au tricouri lucioase şi freze sălbatice), doar că mai liniştiţi decât ai noştri. Dar unguroaicele… Vai, unguroaicele… Au, au, inima mea… Bine, poate nu sunt mai bune decât româncele, dar acolo în mod sigur erau mai multe, hehe.
Iar acum, să sintetizăm:
…e bungee jumping. Cea mai tare de până acum, cel puţin. S-a întâmplat tot la Sziget, de pe o macara, de la înălţimea de 80 de metri. Dacă n-ar fi fost aşa scump (8000 de forinţi, adică vreo 35 de iepuroi) şi coada aşa mare (eu am aşteptat 2 ore la coadă, pierzând tot concertul Roisin Murphy), aş fi sărit …
Legată de Kaiser Chiefs şi Bucharest, de pe site-ul oficial Sziget:
Of course we weren’t too happy about the Bucharest blooper (it counts quite as an insult to say the b-word here…), but then we overlooked the whole thing after his constant corrections.
Păi şi să nu-i bagi, mă, în pizda mă-sii? Nu-i bai, oricum, Ardealul tot al …
14 august:
Credeam că o să-mi placă Millencolin, dar n-a fost să fie, aşa că am dat o fugă până la iwiw World Music Stage, unde cântau Fanfara Tirana din Albania. Mi-au plăcut tare, ca de altfel majoritatea concertelor de pe scena de World Music.
Kaiser Chiefs au făcut un concert aşa cum ştiu ei, adică foarte dinamic şi public-oriented, iar Ricky Wilson şi ego-ul lui enorm au fost din nou la înălţime. În afară de mica scăpare cu “Nice one, Bucharest!“, publicul a fost în delir, ca să folosesc şi eu acest clişeu. Ricky s-a căţărat pe structura scenei, a intrat în public, mă rog, ca la B’estFest.
Pe Jamiroquai nu l-am văzut, spre ruşinea mea, dat fiind că era prea mare înghesuiala, iar fratelui îi era rău. În schimb, am ajuns din nou la iwiw, unde cânta Ky-Mani Marley, băiatul legendarului Bob. Am stat vreme de vreo trei melodii, toate de-a lui Bob Marley, după care am luat-o înspre cort. N-am apucat însă să ajungem, pentru că ne-am oprit la Roma Tent, adică Roma Sator, adică Cortul Ţiganilor, băi tată. Tocmai cânta Romano Drom şi în cort era delir, aşa că am rămas o vreme acolo. După Romano Drom au intrat românaşii noştri de la Kaliakra, tot ţigani, care mi-au plăcut tare. Poate nu la fel de tare ca Romano Drom, totuşi.
Apoi am prins ultima jumătate din concertul Kraak & Smaak, la cortul Wan2. K&S au fost, probabil, cea mai plăcută surpriză din tot festivalul. Nu ştiam nimic despre ei, nu cunoşteam nici o piesă, dar m-au dat gata instantaneu.
Concertele la care am fost eu, adică.
12 August:
Lauren Harris, fata basistului de la Iron Maiden a cântat mai puţin de jumătate de oră, şi bine a făcut, căci nu prea se pricepe. În afară de picioare nu am văzut nimic bun în tot concertul ei.
