Ştiţi ce e foarte puţin înţeles de elevii care au picat Bac-ul anul ăsta? Că examenul ăsta are rol de a tria absolvenţii. Dacă mai ţineţi minte filmul 300, la începutul acestuia era o scurtă poveste despre cum copiii, la naştere, erau verificaţi de malformaţii şi neregularităţi şi, dacă erau găsiţi cu nereguli, erau aruncaţi în prăpastie. Asta e şi bacalaureatul, un sistem automat de sortare a verigilor slabe. Un Control Tehnic al Calităţii, dacă vreţi. Aşa trebuia să fie dintotdeauna, însă aparent doar din acest an s-a luat în serios şi aspectul ăsta.

“Subiectele au fost prea grele”, zic elevii. “Raportat la ce?” i-aş întreba eu. La şcoala pe care aţi făcut-o? Asta este, aţi avut 12 ani la dispoziţie s-o schimbaţi. Nu elevii de la liceele şi colegiile bune au picat pe capete, ci aceia care nu au depus destul interes cât să fie admişi la aceste licee. E un cerc vicios, e un lanţ de cauze şi efecte.

Ce nu înţeleg copiii ăştia e că bacalaureatul nu este o formalitate. Nu e obligatoriu, nu se raportează la notele lor din liceu. “Băiatul meu a picat la bac, deşi avea decât zece pe linie” – nu contează. Bacalaureatul este doar unul pentru toată ţara. E un prag pe care îl treci sau nu. E ca permisul auto: sub un anumit nivel de cunoştinţe nu ai voie să conduci, scurt pe doi – degeaba ai tu toate high-score-urile la NFS.

Bacalaureatul e un punct de referinţă, conceput şi executat de oameni competenţi (cel puţin teoretic). Aceştia au stabilit o medie a cerinţelor, un barem şi un nivel clar la care trebuie să se raporteze fiecare adolescent, în fiecare an. Sunt câteva domenii generale: limba română, matematică, limbă străină, geografie, istorie. Mă rog, astea erau pe vremea mea, cel puţin. Domenii care au fost predate tuturor – nu te obligă nimeni să dai bacalaureat din arte, tehnici şi tehnicalităţi.

Anul ăsta se pare că jumătate din elevii români au picat examenul. Asta e partea proastă. Partea bună e că jumătate din elevii români l-au luat. Să presupunem că rezultatele astea sunt cât se poate de aproape de realitate şi că cei care au luat examenul chiar l-au luat pe merit. Asta înseamnă că anul ăsta va creşte net nivelul educaţiei în facultăţile din România, iar în 3-5 ani de acum încolo vom avea specialişti mai de încredere ca acum. Pentru că din mai au fost ameninţaţi elevii că va fi mai complicat şi că, de data asta, nu vor putea copia. Au fost unii care au înţeles asta (cum ar fi singurul elev care a luat examenul într-un liceu din Timişoara) şi unii care ori nu au fost interesaţi de ameninţări şi s-au culcat pe o ureche, ori nu au putut mai mult.

Supăraţi, elevii i-au transmis multă căldură ministrului învăţământului că a aprobat aşa subiecte grele. Asta e exact ca şi cum ai înjura poliţistul care ţi-a luat permisul după ce te-a prins cu 130km/k lângă grădiniţă. “Dacă au fost subiectele aşa grele, de ce n-au fost mai indulgenţi profii cu noi?” – pentru că nu e nici slujba, nici în interesul lor să fie. “Nu ne mai complicăm cu contestaţiile”, zice o fată dintr-unul din cele patru licee timişorene care n-au dat ţării niciun absolvent. E normal, că doar ştie şi ea ce şi cât a scris.

Per ansamblu, un succes răsunător. Nu ştiu câţi elevi au luat zece pe linie, însă aceştia vor fi eroi ai generaţiei lor. Vor putea povesti nepoţilor despre Marele Bacalaureat din 2011 şi despre cum au picat elevii pe capete. Despre cum cădeau seceraţi de notele afişate în şcoli, câtă frunză şi câtă iarbă. Despre cum degeaba s-au luptat cu Marele Ministru, căci acesta doar o dată a pocnit din Bac şi i-a terminat pe toţi. Şi cum mai puţin de jumătate dintre ei au reuşit să iasă vii de acolo, iar ei fac parte dintre cei mai puţin de zece oameni care au ieşit cu adevărat învingători.