Şansa României la Eurovision 2020

– Domnilor, în şedinţa de astăzi vreau să discutăm aspectul Eurovision. Mi se pare inacceptabil ca România, după 21 de participări, să nu poată urca mai sus de locul al treilea. La anul câştigăm!

Eurovision 2019 lăsase întreaga naţiune cu un gust amar în gură. Ediţia din acel an, găzduită de Rusia la Chişinău, fusese din nou un eşec pentru România. Într-o încercare disperată de a ajunge mai sus de locul al treilea, românii îl aleseseră şi îl trimiseseră ca reprezentant al ţării pe Tudor Chirilă cu melodia “Lonely child at sea”, sperând ca şarmul lui adolescentin să vrăjească întreaga Europă şi ca tinerele de pe întregul continent să se regăsească în filosofia sa ieftină.

Cu toate acestea însă, neavând o poveste specială în spate, Tudor nu reuşise mai mult de locul 4, premiul cel mare fiind câştigat de o trupă de electropoprevivalwave din Olanda care nu au purtat altceva decât nişte bambus în zonele intime şi au militat pentru egalitatea veganilor din întreaga lume, locul doi fiind ocupat de o bătrână fără un picior, iar locul trei revenind unui căţel simpatic.

Comisia Naţională pentru Integrarea României în Eurovision luase naştere printr-o ordonanţă de urgenţă ca răspuns disperat la palmaresul dezamăgitor al ţării în cadrul competiţiei. Preşedintele comisiei, Horia Brenciu, avea cuvântul.

– Dă-o-n mă-sa de muzică! Am trimis muzică bună, am trimis muzică de căcat, am trimis de toate şi nu ne-a votat nici dracu’. Ne trebuie ceva controversat, că altfel n-avem nicio şansă. Uite, ca anul ăsta, ca anul trecut, ca în 2014. Ce avem? Ce putem trimite?
– Păi. Homosexuali trimitem degeaba, zise unul din membrii comisiei. Au avut deja transsexual şi travestit şi cred că ajunge. Plus, l-am trimis pe Ouatu de două ori şi n-a reuşit mai sus de locul şase.
– Atunci un ţigan! se auzi o altă voce.
– Nu, domnule Velea – răspunse Brenciu – v-am mai refuzat participarea şi o să v-o refuz în continuare. Trenul cu acceptarea ţiganilor a plecat de mult de la noi. Altceva n-avem? Un pitic, un autist, un sindrom Down, ceva? O lesbiană bătrână?
– Mmm, mă tem că Loredana a cam ieşit din joc, răspunse Marius Moga. Dar… dacă… hmm, nu contează…
– Zi bă ce-ai de zis, că de aia facem brainstorming! se repezi Dan Şova la Moga. Nimeni nu ştia ce caută Şova în comisie şi nici ce competenţe îl recomandă, însă cumva părea normal să fie acolo.
– Mă gândeam doar… Dacă… am trimite o combinaţie? O superputere a discriminaţilor? Eu ştiu… poate un ţigan homosexual autist?

Un murmur general cuprinse sala de şedinţe. Pe măsură ce vorbeau, privirile membrilor se luminau tot mai tare. Da, e o idee bună. Treimea vulnerabilităţii! Dar pe cine să trimită? Pe cine avem care să corespundă criteriilor?

Câteva minute mai târziu, o idee salvatoare fusese găsită şi aprobată de toată lumea. Horia Brenciu ridică telefonul, formă un număr, le făcu celorlalţi un semn scurt din deget să tacă şi spuse:

– Alo, Connect-R? De la CNIRE te deranjăm. Avem pentru tine o misiune de importanţă istorică…