Mai tânăr fiind, văzând în media SF gen Minority Report, Black Mirror sau Idiocracy lumi suprasaturate de reclame, le-am luat ca atare, niște povești SF din lumi de fantezie. Jocuri video precum Cyberpunk 2077 prezintă o lume inundată de reclame la literalmente fiecare pas, și întotdeauna mi s-a părut fascinant așa, ca un univers futuristic, paralel cu al nostru, dar doar atât, ca o pildă sau ca un avertisment a ceea ce se poate întâmpla într-un viitor îndepărtat dacă nu ne îndreptăm felul de a fi.
După care, în viața reală, ne-au băgat reclame pe bani. Mai întâi ne-au dat pe la nas cu serviciile de streaming premium, pe abonament, mai convenabile decât să te uiți printre reclame la Singur Acasă pe ProTV, dar și mai confortabile – la momentul respectiv – decât pirateria. După care au început să bage reclame în serviciile premium dacă nu le dai mai mulți bani – Max are reclame, Netflix are reclame, cred că și Prime și SkyShowtime au reclame pe abonamentele mai ieftine. Ceea ce, încet încet și cumulat cu creșterile de preț mici dar constante, poate împinge o persoană înapoi în brațele calde, care nu judecă, ale pirateriei.
După care social media ne-a promis că nu ne mai dă reclame dacă le dăm bani. Un abonament de doar 40 de lei face Facebook să nu-ți mai servească reclame. Sau poți folosi pe gratis în continuare, dar primești și reclame. Asta dacă ești de acord să îți folosească, la rândul tău, datele de utilizare a rețelei și a computerului și a telefonului, pentru a-ți servi reclame țintite fix pe ce te interesează, poate-poate te convertesc în plătitor pentru orice țeapă își face reclamă pe platforma lor.
Dacă însă apeși pe “nu sunt de acord” să-ți dea reclame ultra-targetate, ei promit că nu îți vor folosi datele ca să îți dea reclame ultra-targetate. Îți vor da doar reclame mai generale, zic ei, da’ tre să te uiți la ele, nu stăm la discuții. La fiecare câteva scrolări în aplicație, pauză de reclame. Și prin pauză de reclame mă refer fix la asta, pauză de reclame. 5 secunde la pușcărie, fără să mai poți scrola în jos, să te uiți la cea mai recentă campanie Milka sau Caroli sau Tuc sau OMV sau ce e la modă azi. Gratis gratis, da’ nici chiar așa.
Și acum citesc că unele mașini Jeep primesc reclame pe ecranul din bord, pentru că Dumnezeu e mort și noi suntem lăsați pe mâna unor bogătani hulpavi și uneltelor lor.
Articolul acesta mi-a adus aminte de cum am privit și eu, cândva, reclamele ca pe niște imagini din filmele SF. E destul de înfricoșător cum, treptat, lumea reală se aliniază mai mult cu acele scenarii distopice decât cu ceea ce ne-am fi imaginat. E frustrant cum fiecare serviciu la care te abonezi, de fapt, îți vinde mai multe reclame, iar orice aplicație, platformă sau chiar mașină devine un spațiu pentru publicitate. Mă gândesc că nu mai este vorba doar de publicitate, ci despre un adevărat bombardament constant asupra noastră, care ne subminează atenția și intimitatea. Aștept cu interes cum va evolua acest fenomen și dacă vom ajunge la un punct în care să căutăm cu adevărat un refugiu.
Mi-a plăcut cum ai surprins evoluția subtilă (sau nu chiar atât de subtilă) a reclamelor în viața noastră de zi cu zi. Tonul ironic și observațiile smart despre cum am ajuns să plătim pentru a scăpa de reclame și tot nu reușim sunt on point. Finalul cu Jeep-ul și ecranul din bord e genial – perfect pentru a sublinia că, într-adevăr, ne apropiem de „boss-ul final” al reclamelor. Un text care te face să râzi, dar și să te gândești. Super tare!
Glumeam, sau nu, cu niște prieteni. O să ajungem să fim lăsați de frigider să ne luăm berea din el doar după ce urmărim o reclamă pe ecranul inteligent de pe ușa lui.
Mașina de spălat ne va lăsa să deschidem ușa să scoatem rufele la uscat doar după ce urmărim o reclamă pe panoul de control.
Sau plătim un abonament lunar de doar 40 de lei.
Glumeam, dar nu prea mai pare că e o glumă.
Netflix deja a inceput sa bage reclame la cea mai ieftina subscriptie la fel si youtube ….Trist