Daniel, un tânăr timişorean

„Am terminat liceul, dar nu am luat BAC-ul. Vroiam să fac şi eu facultate, că aşa e la modă acum. Viaţa de student e frumoasă şi măcar mai scapi temporar de un job. De data asta nu am avut noroc, poate acum la sesiunea asta o să reuşesc”, ne spunea Daniel, un tânăr care a terminat un liceu timişorean în această vară. Cum muncitor în domeniul „matematică-fizică” nu există, el a rămas cu cele 12 clase absolvite şi fără o perspectivă prea bună de angajare pe un post calificat.

(de pe Tion)

Problema 1: “Vroiam să fac şi eu facultate, că aşa e la modă”. Bine, prima problemă de aici e de fapt “vroiam”, dar trecem peste. Copilul ăsta nu vrea să facă o facultate pentru că se gândeşte că l-ar ajuta în viaţă, nu o face pentru că e interesat de un subiect sau domeniu şi ar vrea să afle mai multe – vrea să o facă pentru că e la modă. Dacă toată lumea face, ce, io-s mai prost? (Da.)

Problema 2: “Viaţa de student e frumoasă şi măcar mai scapi temporar de un job”. Copilul ăsta nu vrea să muncească. Nu a vrut şi nu va vrea. A frecat-o în anii de liceu (sunt 100% cert că cu emoţii la română), a frecat-o cu două luni înainte de bac, vrea să o frece în continuare. I-ar plăcea să fie student pentru că “viaţa de student e frumoasă” şi mai poate s-o frece vreo trei-patru-cinci ani pe banii părinţilor.

Problema 3: “De data asta nu am avut noroc”. Vina nu e a lui că a frecat-o încetişor patru ani de zile. Vina e a sorţii, care a fost împotriva lui. Aşa a vrut ăl de sus. În sesiunea asta, Dumnezeu a ţinut cu tocilarii.

Problema 4: “muncitor în domeniul „matematică-fizică” nu există”. Prea multe licee teoretice şi prea puţine şcoli de meserii. Orice tăntălău poate intra la mate-fizică, însă scapă cine poate. Ia bacul cine are noroc. Poate trebuia lăsat repetent până îi intra şcoala în cap. Sau până se hotărau mam’mare, mamiţica şi tanti Miţa să-l ducă în Bucureşti de 10 mai.

DAR STAŢI! MAI E!

Cert este că Daniel nici măcar nu s-a gândit un minut la şomaj. „Nu prea mă interesează. Trebuie să completezi o grămadă de acte, să te verifice ăia lunar şi nici banii primiţi nu te ajută, sunt puţini. Vroiau să mă trimită să fac ceva cursuri de calculatoare, nu cred că mă ajută. Să mă înveţe să scriu pe calculator şi să trimit un mail nu cred că e cazul, suntem deja în secolul 21. Poate reuşesc la Informatică la Politehnică şi atunci o să învăţ deja ceva. Deocamdată trebuie să iau BAC-ul.”, este părerea lui Daniel.

(tot de acolo)

Problema 5: “Trebuie să completezi o grămadă de acte, să te verifice ăia lunar…”. Dap. Trebuie să completezi nişte hârtii şi să te duci o dată pe lună la ITM sau unde naiba. Tânărul Daniel, însă, nu are timp de prostii, pentru că e ocupat cu a fi adolescent.

Problema 6: “şi nici banii primiţi nu te ajută, sunt puţini”. E adevărat, 250 de lei sunt puţini pentru un şef de departament, un blogger sau un om cu două joburi bine plătite, ca Vasile. Pentru un om cu zece milioane salariu, 250 de lei sunt un sfert de lună de muncă. Pentru un muncitor necalificat, cu 800 de lei, 250 de lei sunt ca o găletuşă cu aur la capătul curcubeului. Dar pentru Daniel sunt bani puţini, mai ales în condiţiile în care nu trebuie să facă nimic pentru ei. Ba da, scuze, trebuie să completeze o grămadă de acte.

Problema 7: “Vroiau să mă trimită să fac ceva cursuri de calculatoare, nu cred că mă ajută. Să mă înveţe să scriu pe calculator şi să trimit un mail nu cred că e cazul, suntem deja în secolul 21”. De ce vreţi să vă bateţi joc, dom’le de copilul ăsta? De ce vreţi să-i băgaţi pe gât un curs de calificare, că el ştie deja să trimită un mail şi să pornească Modzila. De ce insistaţi să-i oferiţi o hârtie cu care se poate angaja ca operator pe calculator la o grămadă de instituţii? Nu ştiţi că suntem în secolul 21?

Bravo, Daniel! Bucură-te de vară, de fete, de libertate, de bere şi de soare. Părinţii tăi te vor iubi şi te vor susţine în continuare, n-are rost să-ţi baţi tu căpşorul ăla al tău cu facultăţi şi d-ăştea. N-are rost să îţi strici tu degeţelele alea finuţe cu hârţogăraie inutilă. Şi nu te lăsa niciodată. Sigur va da norocul şi peste tine!

7 thoughts on “Daniel, un tânăr timişorean

  1. as vrea sa subliniez doar ca acel Vroiam e scris de uber realizatii de pe tion.ro, care probabil au luat bacul si adora munca.

  2. Problema 8: “Poate reuşesc la Informatică la Politehnică”. Dupa care va dori sa se angajeze programator, ca e la moda si a auzit ca se plateste bine. Dar ghinion, n-o sa aiba noroc (el sau angajatorul).

  3. Am eu de lucru, mai imi trebuie vreo 8 persoane! Cu 800 lei / luna in mana. Crezi ca vine unu? Neah… tot parintii lor vin ca au odrasle de astea care vor PERMIS sau LA MARE ca sunt STRESATI de la scoala.
    Cateodata cred ca isi merita soarta si copii si parintii.
    Ah si aia care vin trebuie sa ii apreciez pentru gest si nu pentru munca ca de aia nu au auzit :)

  4. Nu cred că folosește “Modzila”, e prea redus.
    Mai mult ca sigur folosește “Goagăl Crom”.

  5. Ce facultati ma, ca 99 % dintre joburile din Romania SUNT CEL MULT PT 12 CLASE, iar cand se duce unul cu doctorat, il resping aia automat ca e prea calificat ! DECI DESPRE CE VORBIM AICI ?!

Leave a Reply to Alex Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.