Din când în când mai mâncăm supă la plic. Nu doar pentru că se face repede şi e ieftină, dar mai ales pentru că, Dan mi-e martor, e delicioasă. E consistentă în gust, indiferent dacă iau de pui sau de vită, cu tăiţei sau cu găluşte, de la Knorr sau Rollton, cu litere, cifre sau cu caractere sălbatice chinezeşti – însă e delicioasă. Cam ca la KFC – deşi ştii că în următoarele 12 ore vei defeca lavă, mănânci pentru că te lingi pe degete şi nu există în momentul ăla ceva mai bun de băgat în gură. That’s what she said.

Supa la plic e ca etnobotanicele: are toată acelaşi gust şi miros, e plină de chimicale şi în general nu vrei să fii văzut consumând-o, dar o faci pentru că, în general, e mai ieftin şi durează mai puţin să faci rost. Dar nu despre gust vreau să vorbesc, însă, ci despre instrucţiunile de pe ambalaj. Deşi unii experţi în supă la plic, probabil mult mai experimentaţi ca mine în domeniu, recomandă neurmărirea instrucţiunilor de pe plic, eu le urmăresc cu sfinţenie, pentru că sunt un om slab şi nu vreau să-mi asum responsabilitatea eşecului supei. Adică, dacă supa iese de căcat, măcar ştiu că pot să mă scuz cu replica “nu ştiu, iubito, aşa scria pe plic, îmi pare rău”. Manager mă fac, mânca-m-ar tata.

Unde vreau să ajung: instrucţiunile de pe plic pentru cine sunt făcute? Pe plic scrie clar “4 porţii” – gen, mănâncă patru oameni, aşa înţeleg eu. Sau mănâncă doi oameni de două ori. Or, urmărind instrucţiunile (“turnaţi conţinutul în 800 ml de apă” – sau 1L, la supele mai îndrăzneţe), mie-mi ies fix 2 (două) castroane timide de supă. Şi nu fentez la apă, că avem oală din aia cu gradaţie la mililitri. Şi nu putem pune asta pe seama evaporării, căci de fiecare dată pun mai multă apă, ca în momentul în care pun praful de supă în apa clocotindă să fie numai bine.

Şi-atunci mă întreb: cine se satură dintr-o porţie de 200ml de supă? Sau, în cazul supelor mai îndrăzneţe, 250ml? Nu-i ca şi cum ai putea să zici că “dar stai, e doar primul fel, după aia urmează sarmalele la plic şi cârnaţii olteneşti instanţi cu mămăligă instantă cu brînză şi smîntînă instantă cu î din i”, pentru că, în general, dacă ai ajuns la supa la plic, ori ţi-e lene să faci şi să mănânci orice, ori e criză şi mănânci supă la plic like a #sarac ce eşti pentru că nu mai pune mama bani pe card şi e greu la capitală.

Aşa că Knorr! Maggi Borş! Rollton! Proxi! Clever! Tip Produs Alimentar Cu Aromă Identică De Supă! Nu mai minţiţi poporul cu măsurătorul!