Posts tagged: Video

Paintball!

Ziceam, deci, ieri că sunt la paintball. Ei, am fost şi a fost mişto tare. Din nou o acţiune sponsorizată, de data asta nu e vorba de ceva firmă organizatoare de paintball, ci de trei băieţi de zahăr, anume Cosmin, Cristi şi bloggerul nostru bănăţean J. Mihai care au un proiect îndrăzneţ, ce ţinteşte foarte, foarte sus.

E vorba de site-ul YouClubVideo.com, un site de video-sharing nişat. Anume pe muzică. Lansat de curând (aprilie, parcă), site-ul găzduieşte deja peste 40.000 de clipuri şi o comunitate într-o continuă creştere, formată atât din români, cât şi din SUA-ezi, UK-ezi, nemţi şi tot felul de oameni mai civilizaţi ca noi. Ca o părere personală, îmi place cum arată şi îmi place cum funcţionează. Plus că-mi place că găsesc nu doar muzică de clubbing (d-aia cu zbuci zbuci, adică :) ), ci şi clipuri ce mă coafează şi pe mine. Cum ar fi cel de la sfârşitul acestui post. Mai multe detalii despre ce şi cum, la Tomata.

Na bun, să vă povestesc şi despre împuşcătoreală. Am fost invitaţi 11 oameni, din care 9 bloggeri şi 2 susţinători-până-în-pânzele-albe-ai-acestora. Anume marele eu, Dan, Anda, Richie, Tomata, Dani, Raul, Cătă “Vecinu’” Raka şi, sub nicio formă în ultimul rând, Nebuloasa. Plus iubi-ul din dotare al Tomatei, Cezar şi Rob the Awesome. Şi am făcut noi trei echipe de câte patru şi am plecat la luptă.

Locaţia a fost una potrivită: o fostă uzină de prelucrare a cânepii (că veni vorba, am auzit că mai erau în zonă câteva locuri unde creşte cânepa, dar “degeaba, nu-i din aia bună”) din Jimbolia. Ruine, cărămizi, anvelope pe post de baricade, şanţuri pe post de tranşee, tufişuri, urzici, scări, pereţi plini de graffiti, turnuri. Un loc numai bun ca două echipe să se caute şi să se vopsească puţin dureros.

Războiul în sine s-a lăsat cu victime: Richie a primit o bilă în picior care l-a făcut să se învineţească tare şi chiar să sângereze, chiar şi prin costumul de protecţie plus încă o pereche de nădragi proprietate personală, Dan a gustat o bilă care i s-a spart în casca de protecţie, Rob a primit mai multe pete roz în meclă, iar Cătă aproape că a fost lăsat fără planuri de a-şi întemeia o familie. Eu am doar o mini-vânătaie pe mână, graţie Tomatei, deşi mă aşteptam la mai multe (şi îmi şi doream, am plecat neprihănit, ca o panseluţă de acolo). Vezi tu, dacă nu uitam piedica pusă, te ciuruiam :D

Iar apoi, bere, sucuri, mici şi cârnaţi. Ca la carte. Vin şi poze, mai târziu puţin. Până atunci, o melodie de-a Maimuţelor Arctice, embeduită chiar de pe însuşi youclubvideo.com, potrivită situaţiei. Pentru că respectiva clădire, plină de pete care de care mai colorate, de la numeroasele meciuri ţinute acolo, chiar arată ca un circ. Sau cel puţin aminteşte de un clovn :)

Oren Lavie – Her Morning Elegance

Un clip minunat, cea mai frumoasă descoperire pe ziua de azi. Da, de obicei, clipurile pe un blog sunt cam de umplutură, dar vă rog frumos, uitaţi-vă la acesta, şi pentru video, şi pentru muzică:

http://www.dailymotion.com/videox84l2p

Randomly happy

* Gata, luni îmi recuperez permisul. Am fost azi să îmi dau examenul acela de reducere a perioadei de suspendare şi l-am luat cu brio, chit că a fost a doua încercare. Prima oară am fost marţi şi m-am cam speriat: era plin de feţe dubioase printre cei cu permisul ridicat: mulţi ţigani, mulţi bişniţari, vreo trei doamne care, după figură, pot să pariez că ştiu să înjure mai mult şi mai colorat ca mine (şi asta zice multe), câţiva şmecheraşi şi o gagică speriată. Astăzi am revăzut multe din feţele dubioase de marţi, unele din ele fiind la a cincea-şasea încercare de recuperare a permisului. Şi pun pariu că nu la ultima. Ei, nu e panică, e moca să-l dai, timp să ai.

* Azinoapte am dormit ca un prunc. Vreo 14 ore, lemn. După vreo 48 de ore din care, cumulat, am dormit 6, iar din alea 6, trei au urmat unei nopţi lungi şi frumoase, somnul acesta a fost binevenit. Aseară la ora 23 eram copt, lemn, cu capul pe pernă. Ceea ce e o chestie, considerând faptul că de obicei 23 e ora la care mă îndrept spre bere.

* Mi-am tras noul WordPress, adică 2.7, şi mi se pare foarte tare. Care puteţi, încercaţi-l.

* Ieri mi-a fost adus la cunoştinţă cel mai deranjant clip de pe interneţi: Periods 101. Urmăriţi-l până la capăt, e ceva Public Service Announcement de 10 minute cu şi despre ciclul menstrual. Pedobear saw it and he jizzed in his pants. Mulţam Korova.

* Cel mai tare aparat pe care îl am în casă e feliatorul de chestii. Taie de toate: pâine, salam, şuncă, caşcaval, castraveţi, şi dacă eşti destul de fraier, degete (da, Rob, tu!).

* Zilele astea am o problemă cu Kings of Leon. Anume, cu Closer, Sex on Fire şi Use Somebody.

Aww

Cel mai drăguţ clip pe care îl veţi vedea astăzi:

Charlie the Unicorn

Întreaga lume trebuie să vadă următoarele două clipuri. Musai.
Om mai fumat ca cel care le-a făcut nu cred că există.


Charlie The Unicorn -- Charlie Goes To Candy Mountain


Charlie The Unicorn 2 -- The Banana King

Rick Astley e Best Act Ever

Rick Astley a câştigat, în această seară, premiul Best Act Ever la MTV European Music Awards. A câştigat pentru că, pardon, câteva zeci de mii de internauţi l-au propus pentru nominalizare, iar după ce a fost nominalizat l-au şi votat de nenumărate ori, pe căi obişnuite sau mai puţin ortodoxe (scripturi automate de votare). Important nu e cum a câştigat, ci a câştigat. Să vă explic şi de ce.

În primul rând, categoria la care a participat se numeşte Best Act Ever. Adică “cel mai bun cântec din istorie”, după cum traduce site-ul românesc MTV. Asta nu înseamnă neapărat că Rick e cel mai bun cântăreţ ever sau că Never Gonna Give You Up e cel mai bun cântec vreodată. Nu, nici pe departe, lipsesc multe melodii, multe formaţii, you name it: Pink Floyd? Led Zeppelin? Queen? Radiohead? Poate nu sunt preferinţele tuturor, dar cred că îşi meritau, împreună cu mulţi alţii, locul pe lista Best Act Ever, locuri ocupate, ca nominalizaţi, de Britney Spears, Christina Aguillera, Green Day, Tokio Hotel şi U2. În afară de U2, nu cred că vreun nume de pe această listă merită măcar să viseze la mai mult decât “cea mai bună trupă trecătoare din perioada asta a anului”.

În al doilea rând, Rick Astley a fost, la vremea lui, unul din cei mai ascultaţi, iubiţi şi vânduţi artişti din lume, cu 19 milioane de albume vândute, pe vremea când avea 21-22 de ani. Cu toate astea, Rick e un artist umil, simpatic, fără fumuri şi băşini în cap, căutaţi nişte interviuri cu el.

Şi, nu în ultimul rând, melodiile lui sunt foarte tari:

Aşa că mă bucur că o mână de oameni s-au organizat, au încropit un site dedicat mânăriei voturilor şi au forţat mâna MTV-ului să dea premiul lui Rick, şi nu fufelor sau emoizilor.

Cum ar fi…

…dacă în melodii s-ar cânta exact ce se întâmplă în videoclip?

Ca de exemplu, Take On Me:

E vineri!

Nu, nu-s neapărat îndrăgostit, dar pe undeva sunt vesel azi. A început faculta, am văzut boboacele. Mamă-mamă…

Max Payne – Al doilea trailer

Al doilea trailer de la Max Payne, filmul, e puţin mai lung decât primul şi e mai bogat în slow motion, explozii şi demoni. Aşteptările mele de la filmul ăsta sunt destul de mari, mai ales acum, la o săptămână după ce am terminat din nou cele două jocuri, dar trailerul pare să nu dezamăgească. Bine, mai rămâne de văzut, nu judecăm cartea după copertă şi nici filmul după trailer. Mark Wahlberg pare potrivit pentru rolul lui Payne, Mila Kunis e fucking hot, explozii, halucinaţii, iarnă, slow motion. O singură problemă am: cine dracu’ a fost cu ideea să-l pună pe Ludacris in rolul lui Jim Bravura?

Aşadar, trailerul:
Read More »

Se duc artiştii

Dacă ieri s-a dus unul mai bun dintre ai noştri, azi s-a dus unul mai bun dintre englezi. Richard Wright, keyboardist (clăpar?) şi membru fondator a Pink Floyd s-a dus azi, la vârsta de 65 de ani.

Shine on, you crazy diamond…

Creative Commons License