- Da şefu’, m-aţi chemat?
- Ia un loc, te rog. Ai idee de ce te-am chemat, Iarnă?
- Nu, şefu’, ce-am făcut?
- Eşti un prost, aia ai făcut. Eşti cel mai prost anotimp. Dintre toate anotimpurile, tu eşti cel mai român.
- Cum vine asta, şefu’?
- Uite fix aşa: Read More
Caitlin, o fată de 13 ani, va fi eutanasiată pentru că este în moarte cerebrală, ea nemaifiind în stare decât să îşi dea ochii peste cap, să trimită SMS-uri şi să stea pe Facebook. Suntem sau nu de acord cu eutanasierea?
Se pare că e sezonul curiozităţilor la mine, după cea de alaltăieri. Asta nouă e legată de vrăji. Nu râdeţi, m-am uitat cu gagica la un episod din Once Upon a Time aseară şi m-am tot gândit la asta.
Aşadar vrăji. Anume, cele făcute după reţetă, gen “două linguriţe de sânge de şobolan, o coadă de cal, sudoarea unei virgine, 100g unt, un vârf de cuţit de Knorr şi un vârf de cuţit”. În mod normal, în poveşti, astea-s făcute toate de vrăjitori sau vrăjitoare, care au o carte cu toate reţetele astea (sau, dacă-s doctori în vrăjitorie, deja le ştiu pe dinafară) şi le fac exact după ele. Nu există loc de “hai că pun şi şofran şi poate un ochi de şarpe, să vedem ce iese”, căci, teoretic, orice abatere poate distruge universul.
Şi atunci mă întreb eu: Read More
E o curiozitate/întrebare adresată în speţă purtătorilor de paltoane de piele sau, altfel, mai mult sau mai puţin impermeabile.
Ţinând cont că a) paltoanele se poartă în special în condiţii de frig şi b) aerul cald e mai uşor ca cel rece, ridicându-se (în sus), atunci băşinile trase sub palton, într-o zi friguroasă ca asta, se dispersează la nivelul fundului sau se ridică şi ies pe la ceafă?
Hrană pentru gândire.
Deşi poate vă bucuraţi că o să aveţi ocazia să veniţi la Timişoara, să vedeţi noua grădină zoologică “La ţarcul Sîrbului”, plină de girafe, macaci, zimbri şi bloggeri, vă rog să vă temperaţi entuziasmul, căci sunt nevoit să vă dezamăgesc: e vorba de un film. Anume cel numit “We Bought A Zoo“, care înseamnă exact ce am scris în titlu. Îmi plac filmele care zic în titlu despre ce e vorba în film: Hobo With A Shotgun, Snakes on a Plane, Man On A Ledge, Harold and Kumar Go To Whitecastle etc. Mi se pare că-s sincere cu ele însele şi, deopotrivă, cu privitorul. În fine, revenind la We Bought A Zoo.
L-am văzut ieri la cinema, ceea ce vă doresc şi vouă, pentru că e un film Read More
Scenă “extra” din Fight Club. Asta aşa, cu dedicaţie specială pentru Zicu.
Mai ţineţi minte vechiul vostru telefon Nokia 5110, de pe vremea când telefoanele nu se făceau la Jucu şi erau atât de solide încât puteai omorî pe cineva cu ele, după care puteai să şi suni la poliţie? Ei, mai ţineţi minte Snake? Jocul? Normal că-l mai ţineţi minte, că doar aveţi highscore pe el.
Ei, pentru nostalgicii cu Android, avem Read More
Ca să vezi: acum, când mai niţel şi mă-nsor, m-am regăsit într-un top ai celor mai “dateable” bloggeri masculini români, iniţiat de Heineken. Momentan ocup gloriosul ultim loc din top, da’ asta-i din două motive: unu, fetele votante n-au apucat încă să mă cunoscă şi să viseze la nopţi călduroase şi pline de clişeu cu mine; doi, cele care recunosc că aş fi dateable nu-şi permit să mă voteze, că ştiu şi ele că s-a cam închis prăvălia; şi – ce glumă anticipabilă – trei, participă şi Andi Moisescu, care toate voturile apelează la el.
Dacă doriţi şi aveţi plăcerea, nu vă opreşte nimeni să mă votaţi aici – nu câştig nimic, în afară de posibilitatea de a şti că sunt mai date-able decât Piticu. Deşi nu cred că pot concura cu carisma râsului său… :)
De multă vreme încoace îmi ţin noaptea telefonul departe de mine, pe birou. Îl ţin la încărcat, ca să mă asigur că mă trezeşte de dimineaţă. Îl ţin aşa departe ca să mă asigur că, atunci când sună alarma, sunt obligat să mă ridic din pat şi să fac câţiva paşi până la el, ca să mă trezesc.
Ei, azi-noapte l-am luat lângă mine. De leneş ce sunt, pentru că voiam să-l folosesc ca telecomandă pentru computer. Bine, nu asta-i lenea cea mare, ci faptul că tableta, pe care o folosesc de obicei pentru asta, era descărcată şi mi-a fost lehamite să o pun la încărcat.
Iar azi dimineaţă pot doar să presupun că am oprit alarma în somn, că m-am trezit cu două ore jumate întârziere, doar pentru că l-am adus lângă mine. Fain aşa.
