În caz că nu aţi aflat, s-a deschis în Timişoara un Hooters, birt din ăla care se laudă cu ospătăriţe îmbrăcate sumar şi cu bust generos, tinere studente ce au nevoie de un job pentru că viaţa la cămin e grele.
N-am apucat să merg încă pe-acolo, dar tot văd în TION articole publicitare cu poze de la te miri ce party-uri de-acolo. Şi mă întreb: de ce niciuna dintre ospătăriţele sau animatoarele alea, ce-or fi ele, nu are sânii mari? Sau poate ies mai mici în poză? Asta înseamnă că sânii lor nu sunt fotogenici? În fine, divaghez.
Cert e că trebuie să trec pe-acolo cu gagică-mea, să le facem puţin de râs pe fătucile alea.
Alan Wake e unul din cele mai mişto jocuri pe care le-am jucat până acum. Un thriller psihologic foarte solid, jucat în mintea unui scriitor de horror. Îl pun pe acelaşi piedestal pe care pun şi Portal, Half Life 2, GTA San Andreas şi Max Payne.
Timp de câteva zile, Alan Wake şi spin-off-ul acestuia sunt disponibile Read More »
După ce ne-am hotărât, în sfârşit, asupra apartamentului, a început ceea ce avea să se dovedească a fi cea mai căcăcioasă parte a tranzacţiei. Cel puţin până acum, căci hei, până departe mai e o grămadă. Anume actele, care ne-au întârziat o grămadă. Vedeţi voi, proprietarii sunt soţ şi soţie, însă soţul nu prea e în România, nefiind cetăţean român. Ceea ce implică procuri de pe la consulate, care consulatele au program de gravide – două zile pe săptămână, iar de Paşti au avut liber vreo două săptămâni.
Azi am simţit pentru prima dată efectul venirii Youtube în România: am văzut primul clip recomandat pentru mine, în limba română. Anume, clipul ăsta cu Jorge feat. Pavel Stratan – Geamantan. Urs cu mine.
Am dat click pe el, dintr-o sumă de motive. Read More »
După cum v-am ameninţat acum vreo trei săptămâni, sâmbăta ce-a trecut s-au întâmplat Aventurile Urbane Lipton şi la noi în ogradă, în Timişoara. Şi-am fost în mare formă. Ce am făcut? Am descoperit câteva fărâme din multiculturalitatea Timişoarei – cum altfel, decât prin minunile culinare europene?
Ne-am strâns de dimineaţă. Doisprezece Read More »
Aşa da! Serbările Timişoreana de anul ăsta îl vor avea cap de afiş pe Goran Bregovic, ceea ce nu poate decât să mă bucure, că nu l-am mai văzut deja de vreo doi ani.
Goran cântă la stadion, în 25 mai, de “Ziua Berii”; mai cântă, în cadrul festivalului, Zdob şi Zdub, Pasărea Colibri, Holograf, Cargo.
Sunt curios dac-o s-o cânte şi pe asta cu Dunărea, chiar şi fără Hütz…
Iar am văzut nişte filme – nu ştiu cum reuşesc, nu mă pot dezlipi de Cinema City, chit că nu o dată au fost probleme tehnice (la Die Hard 5 nu se vedea subtitrarea, deşi oamenii ăia vorbeau ruseşte şi expuneau expoziţiunea, la altul uitaseră să schimbe codarea sunetului şi se auzea metalic, la altul nu s-a auzit deloc până n-am sunat din sală la casă să vorbească cu managementul) şi – mai rău – nu o dată am dat peste public de căcat, care să vorbească tare şi să fie, în general, o piedică între mine şi experienţa cinematografică pentru care am plătit un preţ premium. Dar hei, iubesc filmele şi altă opţiune nu există în Timişoara.
Tot behăi decevavreme că nu respect trupa Vama şi pe liderul ei, Tudor Chirilă, la nivelul la care consideră alţii c-ar trebui s-o fac.
Dar să moară Cici dacă nu-mi place de mor ultima lor melodie. E cea mai mişto piesă pe care a scos-o Chirilă de la albumul Am să mă-ntorc bărbat încoace: Read More »
