Mi-am recuperat minunea de telefon, Sony Ericsson-ul meu G900. A stat o săptămână în service, timp care am înţeles că e suspect de scurt. Schimbările vizibile sunt faţada, care e schimbată (deci nu mai am ecran zgâriat) şi softul, care e nou (are în plus limba română şi o aplicaţie de cumpărat ringtonuri, jocuri şi wallpapere – mersi, nu). Merge brici, touchscreen-ul e calibrat perfect, să vedem acum şi cât mă ţine.
Eu sunt mare fan al jocurilor vechi de la LucasArts, cele point-and-click, aventuri grafice. Am jucat în tinereţe seria Monkey Island, Sam & Max, Loom, seria Broken Sword etc. Ceea ce înseamnă că m-am bucurat foarte tare astăzi, când am descoperit o aplicaţie magică: ScummVM.
Conceput iniţial ca emulator open-source de SCUMM (engine-ul pe care au fost construite aventurile de la LucasArts – Monkey Island şi cele similare), softul suportă acum mult mai multe jocuri, majoritatea (toate?) fiind tot pe genul point-and-click. Indiferent că ai fişierele jocului în format MAC, PC, Amiga, Commodore sau mai ştiu eu ce sistem obscur, ScummVM ştie să le interpreteze şi să le ruleze. Şi aici vine partea interesantă: progrămelul e disponibil pentru aproape orice platformă existentă: de la Windows la Linux, de la iPhone la Atari, de la Symbian S60 la UIQ3, de la Playstation 2 la PSP, de la Dreamcast la Wii.
Şi mi l-am pus pe telefon (SE G900). Aplicaţia are 4mb instalată. Jocurile în sine sunt şi ele mici: MI1 are 4mb, MI2 are 9mb, Indiana Jones and the Last Crusade are 4mb. Bine, sunt şi jocuri mai mari: Indiana Jones and the Fate of the Atlantis, de exemplu, are 160mb, iar Broken Sword puţin peste 1GB. Da’ nu e panică, am card, hehe.
Jocurile rulează impecabil (logic, aş zice, de vreme ce telefonul are procesor la 208 MHz, iar când au fost scoase jocurile frecvenţa aceasta era doar un vis), iar controlul pointer-ului se face cu tasta multidirecţională sau cu tastele numerice, în general. În particular, eu folosesc din plin touch-screen-ul :D
Două screenshot-uri:
Concluzie: dacă ai un smartphone şi îţi plac jocurile de genul acesta, e un must-have.
A trecut şi Crăciunul, aşadar.
Moşule, îţi mulţumesc că n-ai uitat nici anul ăsta de mine. Eşti cel mai tare moş, să ştii: mi-ai adus tricoul după care îmi curgea mucu’. Aşa surpriză frumoasă, mai rar. Pe lângă asta, mi-ai adus posibilitatea de a citi bloguri direct de pe budă, ceva ce-mi doream de multă vreme. Vorbesc aici despre noul meu telefon cu care pot să stau pe messenger din barurile cu wireless şi să twitteresc direct de pe aceeaşi budă de pe care citesc bloguri. Pentru că sunt un fucking nerd.
Apoi, mulţumesc celor care mi-au urat toate cele într-un mod simplu şi sincer, prin diferite mijloace. M-am bucurat să nu primesc zeci de mesaje în care să mi se transmită vrute şi nevrute despre lumina naşterii Domnului, căldură în suflet şi tot felul de versuri conţinând unul sau mai multe dintre cuvintele colind, zăpadă, Iisus, fericire, dragoste, brad. Dacă stau mai bine să mă gândesc, însă, nu ştiu dacă e un semn bun. Există două variante: ori cunosc mulţi oameni cu capul pe umeri, care nu se murdăresc cu SMS-uri la kilogram, ori cunosc mulţi oameni care trimit mesaje din astea, dar am ajuns ca nici măcar în lista de mass-SMS-uri să nu mai intru. M-am bucurat şi să nu primesc pe Y!M mesaje de sezon.
Mi-a picat bine să lenevesc. Am luat, mai cu intenţie sau mai fără, o scurtă pauză de la tot: de la ieşit, de la bloggerit, de la bere, de la drăgălit, de la probleme, de la planuri, de la tot. Atât am făcut: am stat şi am lenevit trei zile în sânul familiei, mâncând porcul ca porcul, apoi ţinându-mă de burtă, apoi mâncând iar. Şi din când în când bând până la fund câte un pahar de vin fiert.
Şi pentru că mulţi dintre voi o întindeţi prin ţările calde de Anul Nou, vă doresc de pe acum ca la anul ce vine să fiţi frumoşi, fericiţi şi iubiţi.
