Știu, n-am dreptul să am o opinie pentru că n-am fost acolo, dar iată.

Ce s-a întâmplat, pentru cei care locuiesc sub o piatră: în weekendul ce a trecut, la Neversea s-a pus în difuzoare o manea. Aș îndrăzni să zic chiar una foarte bună, o clasică în adevăratul sens al cuvântului. Contravenientul în cauză a fost un DJ bosniac dar totuși suedez, pe numele său Salvatore Ganacci.

Și internetul și-a pierdut, efectiv, căcatul, de parcă nimeni n-ar fi știut că se bagă manele la mare. Că de ce a băgat-o, că doar e festival de muzică electronică (așa am auzit, din păcate eu am mai puține în comun cu muzica operată de DJ decât am cu manelele), că au distrus bunătate de festival, că efectiv nu eram pregătit astăzi să fiu ofensat de manele.

Și cred că ne-am aprins așa degeaba, doar pentru că e un subiect facil despre care poți să bagi ofensarea aia blanao, în ton cu valorile bulei, și din care poți să mulgi măcar 2-3 meme proaspete.

Chestia e, cred că dacă aș fi fost la festival, o melodie care e manea din alte câteva mii de melodii nu m-ar fi deranjat deloc. Sigur, cu condiția să rămână excepție, că nu m-ar atrage nici să mă duc la festival de manele. Ce m-ar fi deranjat însă ar fi fost dacă băiatul ar fi mixat gen Thunderstruck, I Love Rock and Roll sau It’s My Life, aceste manele rock clasice eterne, printre alte piese ca să prindă și gașca de rockeri bătrâni în mreje. Și pot să-mi pariez banii de brunch pe o lună că s-a întâmplat asta și nimeni n-a fost ofensat.

Că nu e cool.