Am ajuns la concluzia că nu mai am datorii. Nu morale, că de-alea nu scapi nici mort, ci financiare. Mă rog, mai am nişte lei datorie, da’ la familie şi nu-s taman mulţi. Însă la prieteni, cunoştinţe, amici, instituţii, entităţi nu mai am nimic. Zero lei.
Şi mi-e bine. Ştiu că nimeni nu stă în banii mei, nu stă după mine, nu moare de foame din cauza mea, nimeni nu îşi amână nimic din vina mea. Că banii pe care îi primesc lunar, oricâţi ar fi ei, îi voi cheltui după bunul meu plac, fără a trebui să-mi ţin tot timpul notiţe cu cine câţi bani mai trebuie să primească de la mine, de cât timp, cui cât la sută din datorie îi dau şi când şi aşa mai departe.
Şi e bine.
Oh… Abia aştept să postez şi eu ceva asemănător. Sau, dacă nu o să postez (mai mult ca sigur nu se va întampla), măcar să mă bucur de senzaţie! ;)
Congrats!
intoadeauan incerc sa scap de ideea de a imprumuta bani, nu place sa fiu dator
Stiu cum e – o senzatie aproape de fericire. De cateva luni sunt liber. Si e nemaipomenit de bine. Datoriile catre rude se pun la socoateala? Pai de ce suntem neamuri? Ii amanam pana avem…
Pai, si ceea ce ai expus mai jos nu intra ntr-o oarecare masura si la capitolul datorii morale? :))
ok, cum ai reusit, eu incerc sa-mi acopar datoriile din ianuarie si nimic :|
o mare realizare :)
si tocmai vroiam sa-ti donez niste maruntis pentru o bere.vad ca nu mai este cazul…te-ai realizat in viata.
Pana de curand nici eu nu eram dator decat la stat, acolo mereu raman dator, acum se mai inventeaza ceva impozite probabil voi fi si mai dator