Am de la Tomata o leapşă plină de întrebări existenţiale. Cu mulţumiri, cu puţină reticenţă (căci nu mă prea coafează întrebările gen “Miss America”*) şi cu sentimentul că s-ar putea să mai am ceva lepşe restante la Tomată (pentru care îmi cer iertare), după cum urmează:
1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
După chelie, 25. După vorbă şi zâmbet, 17. După minte, vreo 15. După performanţele sexuale, 24.
2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să nu încerci, ofcors. Mai rău ca astea, însă, e să ai o unghie crescută în carne, la picior. E groaznic.
3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
De teamă, din nesiguranţă, din comoditate.
4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Uneori da.
5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Puţin deasupra salarului mediu pe economie.
6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Aş vrea să văd pe străzi oameni zâmbind, cu fruntea sus. Nu doar adolescenţi îndrăgostiţi, ci pe toată lumea.
7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?