Aşadar, suntem în tren. E tren din ăla tip autobuz, că doar sunt noi, curate, nu contează că e fizic imposibil să mergi zece ore într-unul fără să te doară tot apoi. Ştiţi, cu câte patru locuri faţă în faţă, despărţite la mijloc de un culoar strâmt.

La dreapta avem două tanti cu o fetiţă. Una citeşte ziarul (un Adevăr …

Citește tot “Trenul pleca…”

Totul a început acum vreo 6 ani, prima oară când am fost cu cortul de capul meu, fără supraveghetori adulţi. Aveam 17 ani şi am fost la Băile Calacea, parcă. Nu mai ţin minte detalii, dar ştiu sigur că, din una în alta, am ajuns acolo cu un TIR ce transporta Fornetti. Tot la 17 ani am fost cu un Oltcit până la mare, în Deltă, la Bran şi înapoi. Era să luăm foc pe drum, cu tot cu maşină, dar n-am luat. Nu a fost cine ştie ce aventură, dar a deschis calea pentru altele, mai obositoare şi, la o adică, mai satisfăcătoare.

Read More