Azi am primit comunicatul conform căruia s-au confirmat la Sziget Festival Arctic Monkeys. Şi m-am uitat să văd cine ne mai e promis anul ăsta. Şi avem aşa:
…Sziget 2018 line up so far:
Arctic Monkeys / Kendrick Lamar / Kygo / Mumford & Sons / Liam Gallagher / Bastille / Lykke Li / The Kooks / MØ / Parov
Mult-zvonitul concert Robbie Williams de la Bucureşti nu pare confirmat, dar până una alta s-a anunţat cântare la Budapesta, în prima zi a festivalului Sziget. Să fie-ntr-un ceas bun.
…Dear Colleagues,
Sziget starts with Robbie Williams
Sziget Festival, recently crowned as the Best Major Festival in Europe by the European Festival Awards, has confirmed that Robbie Williams will headline
Vestea asta a venit ca un miracol de Crăciun, că de multă vreme o aşteptam pe Florence în zonă. Cam de pe vremea când încă era relevantă, dar nu e târziu nici acum.
Comunicat oficial:
…Dear Colleagues,
Sziget Festival will once again have more than 50 program venues and now the organizers have started to reveal the music line-up. The
S-au anunţat nume noi la Sziget: The Prodigy, Lily Allen, Ska-P, La Roux şi Miles Kane se adaugă unei liste deja mişto, care-i include pe Placebo, Queens of the Stone Age, Macklemore & Ryan Lewis, Skrillex, Bastille, Imagine Dragons, Klaxons, Stromae şi Jake Bugg.
A trecut o săptămână în plus faţă de când aş fi vrut să scriu articolul ăsta.
Ştii că te aşteaptă un concert bun atunci când formaţia de pe scenă cântă cel mai recent hit al lor, melodia pe care vor s-o împingă cu forţa în minţile publicului şi fanilor, chiar prima din tot concertul. Aşa, ca şi cum ar vrea să se scape de o povară, putându-se dedica în următoarele două ore fanilor, cântându-le melodiile de care se îndrăgostiseră până atunci, fără să-i deranjeze cu noi propuneri. Pentru astea este timp. Pentru astea există radio.
Vorbesc aici de
La fel ca în anii trecuţi, vizitatorii (sau potenţialii vizitatori) Sziget au posibilitatea să-şi treacă trupele preferate pe un wishlist care va ajuta organizatorii să aleagă marii headlineri ai ediţiei viitoare (10-15 august 2011).
Dacă vă interesează, găsiţi wish-list-ul aici.…
(guest post de Corina)
Imi place sa privesc diversele locuri ale lumii nu ca parti ale unui intreg, ci ca pe universuri complete, independente si autonome, foarte bine delimitate si cu reguli proprii de functionare.
Din perspectiva asta, Szigetul pare un fel de taram utopic, plin de oameni tineri nu doar ca varsta, ci ca stare de spirit. Insula asta imprejmuita de Dunare e, dincolo de un spatiu fizic care gazduieste artisti de renume, un Neverland cat se poate de real si de contemporan. Un loc in care oamenii evadeaza, dar nu cliseic cu scopul de a se regasi si de a fi ei insisi, neingraditi de cutume sociale, ci ca sa se joace cu timpul si cu lumea, pe ritmuri alerte intr-un decor cat se poate de colorat.
Asa cum ne sade bine intr-o zi de sambata, ieri ne-am luat putin “concediu” de la scene si ne-am plimbat pe la restul de locatii mai pe indelete ca in primele zile. Ce-am vazut, dupa cum urmeaza:
Daca ar fi sa am vreun motiv bine intemeiat ca sa va urasc pe voi, bucurestenii, ar fi ca ii primiti pe Faithless in orasul vostru aproape anual.
In 2007, cand i-am vazut prima oara pe Faithless, am ramas perplex. Asa concert bun nu mai traisem veci. Eram tot aici, la Sziget, in fata scenei principale, impreuna cu alti aproximativ 75.000 de oameni si saream, devenind unul (si asta cu probleme de somn). Timp de trei ani de zile dupa acea zi am declarat sus si tare ca Faithless au facut cel mai frumos concert pe care l-am vazut vreodata, iar acum
Bine, teoretic ieri a fost, oficial, prima zi a festivalului, dar noi suntem deja aici de o vreme, deci le numaram cum stim mai bine.
Ei, ieri a fost o zi grea. Cu greu am reusit sa bagam pe insula niste vodca de Auchan, cu greu am reusit sa o terminam pe toata si cu greu, apoi, ne-am miscat spre concerte.
Din cauze de câştig pur, n-am putut să fac liveblogging de la Sziget de la ziua 1 încolo. Pentru că a fost prea awesome ca să-mi pierd timpul la cortul de interneţi. Plus că n-am fost prea coerent în majoritatea clipelor petrecute acolo. Ca să înţelegeţi mai bine, în principiu am fost totalmente treaz, în toate sensurile, doar dimineaţa, la trezire, preţ de o ţigară şi o spălare pe dinţi. Să vă povestesc, aşadar.
Despre atmosferă şi oameni nu vă mai povestesc, că a fost, în mare, ca anul trecut. Singurele diferenţe au fost numărul oamenilor, care a fost mai mic anul acesta, lipsa berii Arany Aszok, care mie-mi plăcea mai mult ca Dreher, preţurile puţin mai ridicate ca în ultimii doi ani şi organizarea mai bună a festivalului.
Prima zi a fost cea în care ne-am strâns toţi. Plecat iniţial doar cu Rob, miercuri ni s-au alăturat Richie cu un Emi şi o Adină, Blogu cu o Patricie şi un Paul, Hubba cu o Creatrixă şi două fete, un Horaţiu cu, mai târziu, sor-sa, o Carmen, o Kmi (de la însuşi site-ul oficial românesc Sziget) cu un prieten al cărui nume, spre ruşinea mea şi cu scuzele mele, l-am uitat, un Alex de la Dor De Ducă (plus că într-una din zile m-am întâlnit cu Irina, iar în ultima zi ni s-a alăturat şi însuşi Horia) şi oare pe cine-oi mai fi uitat? Întâlnirea cu dânşii a făcut să pierd IAMX, despre care nu ştiam nimic, dar care cică or fost mişto. Altădată. Dar să luăm puţin la purecat concertele pe care chiar le-am văzut.
Am ajuns, cu chiu cu vai, pe la ora 13 (ora Ungariei) in Budapesta, dupa un ocol de 20 km facuti intr-o ora din pricina de accident, inainte de Szeged. A mai durat o ora jumate pana am intrat in cadrul festivalului, din mai multe motive (Rob avea bilet stricat, i-a trebuit altul, a fost inghesuiala, s-a stat mult la …
La ora la care citiţi această însemnare eu voi fi ajuns deja pe Insulă, probabil ne vom fi instalat deja corturile şi vom fi început să bem. Asta dacă n-am murit pe autostradă sau ceva. Vă doresc o săptămână aproape la fel de frumoasă ca a mea.
Dat fiind accesul destul de limitat la interneţi a insulei, ăsta va …
