Unul dintre marile avantaje de a locui lângă Complexul Studenţesc din Timişoara, aproape de universităţi, cămine şi apartamente închiriate la suprapreţ, e că pot observa foarte bine fauna migratoare din fiecare toamnă.

Pe măsură ce mă îndrept tot mai mult de vârsta la care copiii care au reuşit să-şi ia bacalaureatul încep facultatea, parcă tot mai mici mi se par, …

Citește tot “Perioada aceea a anului”

Din momentul în care opreşte maşina uriaşă şi coboară din ea, nu mai e un simplu şofer, ci e un mic Dumnezeu pentru cei de afară. Deschide trapele cu bagaje pe rând, se uită pe fiecare bileţel legat de fiecare sacoşă de rafie, geamantan, gentuţă, plasă ne-biodegradabilă şi cutie de carton.

– Apăvăloaiei, Haţeg! APĂVĂLOAIEI! HAŢEG!
aici…
– …

Citește tot “15 minute”

Când mă aflu, întâmplător sau nu, în acea zonă, nu pot să nu-i văd. Stau şi aşteaptă cu sufletul la gură următorul transport de “ajutoare”. Majoritatea slabi, majoritatea înfometaţi.

Când văd că soseşte transportul, încep să se înghesuie, încă dinainte ca acesta să oprească. În general nu se calcă pe picioare, sunt civilizaţi. E dimineaţă, iar ei sunt slăbiţi. Sunt …

Citește tot “Aprovizionarea”

Azi m-am plimbat niţel prin Complexul Studenţesc, acest leagăn al educaţiei româneşti de valoare (aproape nulă). Ce am observat?

  • studente de pe la sate îmbrăcate cu ce aveau ele mai strident şi mai strălucitor, plus cercei mari, aurii, la coadă la intrările în cămine. Probabil boboace.
  • studente de pe la oraşe îmbrăcate foarte sumar. Probabil viitoare piariste, jurnaliste sau economiste.


Citește tot “A revenit înghesuiala”