Din când în când, mă apuc de şters mesaje şi de banat utilizatori de pe grupul de Facebook Android România – fiind un grup cu peste 1300 de membri, în creştere constantă, spam-ul e inevitabil. O parte îl evit de la început, refuzând numele străine şi nume proprii de oameni pe care-i cheamă Biroul DeAvocatura sau ceva similar.
Se mai strecoară, însă, câte un membru care pare iniţial legitim, dovedindu-se apoi a nu-l interesa nimic legat de Android, adăugându-se la multe grupuri, indiferent de tematica acestora. Şi, între zeci de postări despre telefoane, tablete, aplicaţii şi anunţuri de mica publicitate, răsare câte un link afiliat pentru papuci, link către un spamblog sau o pledoarie pentru like-uri la câte o poză la te miri ce concurs de mirese.
Şi mă întreb: care e procesul gândirii oamenilor ăstora şi cum îl putem transpune în viaţa reală? Care e logica? “Există un grup de mai mulţi oameni. Grupul ăsta e pe Internet, eu sunt pe Internet, spamblogul meu e pe Internet, deci sigur vor fi interesaţi de ce am să le spun”.
Cum ar fi