Citeam un super clickbait de pe un site timişorean, cum că “atac armat în apropierea Timişoarei”, despre un atac armat din Serbia (care e altă ţară, dacă nu v-aţi prins), într-o localitate întâmplător la 60 de kilometri de Timişoara.

Dar nu despre clickbait vreau să vorbesc (chiar dacă am făcut-o deja; sunt recunoscut regional pentru eficienţa mea), ci despre un …

Citește tot

Dacă weekend-ul trecut am fost la unguri, weekendul ăsta am fost la sârbi. Că e aproape, că e trenul ieftin, că ce să mai şi faci în Timişoara. Am făcut 5 ore până acolo, deşi sunt vreo sută şi 50 de kilometri, cu stat în vamă vreo jumătate de oră, cu schimbat tren în Vârşeţ. Un bilet dus-întors a …

Citește tot

Când am ajuns, am crezut că am nimerit greşit – eu creadeam că mergem la Belgrad, însă peste tot scria Beograd. Glumesc, glumesc.

Aşadar, ieri am fost prin capitala vecinilor fraţi sârbi, fiind una dintre cele mai lungi zile de anul ăsta de până acum. Care zi a început la ora 5, odată cu trezirea după patru ore de somn, şi s-a încheiat odată cu coborârea din autocar, la ora 23, când singurul lucru care mai conta pentru mine, singurul lucru pe care îl doream cu puterea întregului meu corp era să iau patul în braţe şi să nu-i dau drumul vreo 12 ore. Mai obosit de atât, după o excursie de o zi, am fost o singură dată, când am fost cu motocicleta de la Timişoara la Cluj şi înapoi, când am crezut că o să leşin de oboseală. Am fost cu agenţia timişoreană de turism Ultramarin (city break-ul de ieri a fost chiar ăsta), agenţie pe care-o salut şi căreia îi mulţumesc pentru o zi frumoasă :)

Drumul

Am plecat din Timişoara la ora 6:00 fix. Am fost două autocare al nostru a fost plin de tineret printre care eu, Corina şi prietenii bloggeri Richie, Anca, Raluca, Cristina, Dragoş, Andreea şi Roxana care nu mai bloguieşte, însă jurnaleşte la Opinia Timişoarei, . După un drum lung, cu pauze lungi şi dese (cheia marilor succese), presărat cu vocea din boxe a ghidului nostru personal, o minune de om simpatic, am ajuns în capitala Serbiei. Fără niciun incident, drumul a fost liber, însorit şi frumos.

Read More

Ah, ce-mi place să fac glume în titluri, pui de Caţavencu ce sunt. Pivo înseamnă bere, deci. Pe sârbeşte. Căci am fost la sârbi, să-mi dau concert Arctic Monkeys. În linii mari, s-a întâmplat aşa:

Sârbii.

  • Cu părere de rău faţă de amicii mei sârbi, trebuie să mărturisesc că ieri nu am întâlnit niciun sârb simpatic. În vamă la ei am fost trataţi cu fundul, şi la plecare, şi la întoarcere. Mai ales la întoarcere.
  • Nu mi-a venit să cred câţi ghiolbani au plătit ca să vină la concertul Arctic Monkeys, dar nu să-l asculte, ci să se facă criţă, să urle chestii pe care nu le înţelegeam, dar care toate conţineau şi cuvântul “pivo”, să arunce cu respectiva pivo şi să fie, în principiu, ţărani.
  • Majoritatea sârboaicelor sunt urâte. Nu neapărat la hoit, dar la faţă sunt mult sub medie. Sunt şi câteva frumuşele, nu zic nu, dar prea puţine.
    Fată de la EXIT Festival

  • Ţara, cât le-am văzut-o, e destul de plictisitoare, dar nu neapărat urâtă. Nu am apucat să mă învârt foarte mult.
  • Pljeskavica sârbească, făcută la sârbi, la mama ei, e de-men-ţi-ală! A fost cea mai bună pleşcaviţă pe care am mâncat-o vreodată, jos pălăria. Nu ştiu ce carne era aia, dar era bună, învelită într-o pâine din aia făcută pe loc, peste care mi-am pus fix ce am vrut (de toate, adică). Două poze, pentru posteritate:
    Pljeskavica sârbească

    Înainte

    Pljeskavica sârbească

  • După

Festivalul

Read More