Vestea zilei legată de mândria de a fi român vine de la Google, care a introdus Palatul Parlamentului în Institutul Cultural Google, fiind disponibile imagini ale acestuia în 360 de grade, pe sistemul Street View. Foarte frumos.
Deschizând însă link-ul către turul virtual al Palatului Parlamentului, primul lucru pe care l-am observat plimbându-mă pe acolo a fost managementul cablurilor. …
O lună de zile mai târziu, cel mai mare desen pe GPS, pe un traseu parcurs în întregime cu bicicleta, a luat sfârşit cu bine, iar odată cu acesta, campania “Ciuc Radler România Activă”. S-a desenat lămâia, cicliştii au ajuns la casele lor, unde cel mai probabil vor sta o vreme bună cu picioarele în sus, sau eventual la …
Nu ştiu dacă aţi văzut pe interneţi, însă se întâmplă la nivel naţional campania “Ciuc Radler România Activă”, ceva de încurajare a românilor de a duce o viaţă activă, campanie care implică 2500 de kilometri făcuţi pe bicicletă în România. Şi, ca punct de atracţie, cicliştii participanţi încearcă să traseze cel mai mare desen prin GPS (parcurs în totalitate pe …
Unul dintre cele mai mişto cadouri pe care le-am primit vreodată e dragul meu Xbox360, care sper să mă ţină cel puţin până primesc un Xbox One. Hint.
Ce mă enervează însă cel mai tare e că prezenţa Microsoft pe partea de Xbox în România e practic zero. Şi nu mă refer neapărat la console şi jocuri pe disc, …
Apropo de Budapesta: Un lucru mişto pe care l-am observat weekendul ăsta a fost că nu se fumează în localuri. Birt, restaurant, club, nu contează – fumatul e interzis peste tot. Şi ăsta-i un lucru bun atât pentru fumători cât şi pentru nefumători. Indiferent că fumezi sau nu, e fantastic să nu te îneci în fum, să nu te usture …
Anul ăsta, cea mai tare glumă de 1 aprilie a fost faptul că scumpirea carburanţilor, anunţată pentru 1 aprilie, nu a fost o glumă.
Practic, orice fel de combustibil care nu e GPL a trecut de 6 lei. Practic, românii care-şi alimentează maşina personală cu un plin pe lună nu vor fi foarte afectaţi direct – câteva zeci de lei …
În weekend-ul ăsta am fost din nou pe Cheile Beuşniţei. Că-s aproape, că-s frumoase şi că am fost la festival o seară.
Dacă nu ştiţi ce parte din România să vedeţi şi aveţi chef de-o plimbare pe munte, treceţi pe-acolo. E frumos tare.…
Citesc că au fost razii prin pieţele din Timişoara şi i-au prins pe unii că n-aveau acte de provenienţă pe sfeclă şi pe alţii că vindeau ţigări netimbrate. Asta-i soarta, se întâmplă şi evenimente din astea. Fraza care mi-a atras, însă, atenţia e asta:
Poliţiştii au întocmit cinci dosare penale, dintre care trei au fost pentru publicarea de opere muzicale în scop ambiental, fără autorizaţie.
Păi cum, se putea ca cel mai citit blogger din România, două sate din Moldova şi trei gospodării de lângă Kikinda să nu ciulească urechile la ce arde prin blogosferă zilele astea? Vorbesc aici de articolul Annei Mariei, “5 chestii pe care vreau să le găsesc la bărbaţii din România”. Şi pentru că, pe lângă că Anne are câteva puncte de vedere valide, îndeplinesc toate cerinţele dumneaei (deci sunt românul perfect), consider că e datoria mea de bărbat român să enumăr şi eu cele 5 chestii pe care vreau să le găsesc la femeile din România.
În ordinea numerelor de pe tricou:
httpvh://www.youtube.com/watch?v=NJny0uSasfA
Clipul de mai sus se dovedeşte a fi reveal-ul teaserului de săptămâna trecută, făcând parte din noua campanie de brand a Vodafone.
Îmi place, pentru că-i optimistă. Pentru că încă putem fi buni, deştepţi, frumoşi şi iubiţi, dacă suntem oameni unul cu celălalt, câţi am mai rămas. Dacă mergem împreună în aceeeaşi direcţie, în loc să ne punem …
Mi-a povestit ieri o cunoştinţă situaţia ei curentă cu firma la care lucrează, un cabinet medical privat din Timişoara. Lucrează ca secretară de mai bine de doi ani la cabinetul despre care vorbim, însă – după cum e de aşteptat în România – e angajată cu contract pe patru ore în loc de opt. Deşi munceşte 8 ore pe zi, şi mult mai mult decât atribuţiile ei iniţiale, din fişa postului. În fine, e ţara în care e musai să păcălim sistemul, deci nu mă mai surprind practicile astea.
Fata asta, însă, de curând a decis că e cazul să îşi primească drepturile, cerând patronului să îi schimbe contractul de muncă, de la 4 la 8 ore. Şeful a zis OK, însă cu o condiţie:
Într-un viito post-apocaliptic, într-o lume infestată cu zombii şi condusă de entităţi extraterestre, sintetico-umane, nu e totul pierdut pentru români. Nu se ştie în ce condiţii, însă limba română rezistă – ce-i drept, într-o formă coruptă:
Zice aşa:
INSECTICID NEUTRALIZAT
PERICOL DE INJESTARE ATENTION
CALDURA INTENSIVE ??????
Dacă tot am început să mă joc în ultima vreme, am reluat şi …
…este să fie delicios în cinstea păcatele noastre culinare. Iar astăzi, de Ignat, porcii din întreaga Românie îşi servesc ultima masă, urmând a deveni prilej de burtă plină şi de mâini unsuroase pentru, probabil, toţi românii. Sau, vorba clişeului, un prilej de bucurie pentru întreaga familie.
Eu am participat la o singură pregătire a porcului, când eram foarte mic. Ce-i drept, au avut bunicul şi tata milă de mine şi nu m-au trezit chiar la momentul cheie al Ignatului, ci abia apoi, când “Ceauşescu” (aşa-l chema pe porc, se întâmpla chiar în anii imediaţi revoluţiei) era deja pârlit. Cum ar veni, numai bine pentru tăierea codiţei. Probabil că dacă l-aş fi cunoscut înainte de Ignat, aş fi fost reticent în a-i mânca slănina, însă aşa, nici porc n-am tăiat, nici gura nu-mi miroase. De atunci cred că îmi place porcul mai mult ca orice pe lumea asta (dacă voi avea vreodată un porc, am să-l alint “sac de bacon”, mânca-i-aş eu ceafa lui de scump ce e el).
Legat de Ignat, azi,
esti beton ai un like de la mine , astept urmatorul tutorial de la tine cum sa bei de revelion pana aproape de coma…si sa iasa 0 la fiola :D
Cum păcălim sistemul, asta e întrebarea. Nu ştiu dacă în toată lumea civilizată e aşa, însă românilor le place să păcălească sistemul. “Da, îţi dau 15 milioane în mână, da’ pe cartea de muncă-ţi trec 900 de lei, că de ce să dau bani la hoţii ăia?”, “dă-le-n căcat de cauciuce de iarnă, numa’ să ia ăştia bani de la noi” sau “cu sau fără factură?” sunt expresii uzuale româneşti.
Circulă azi pe interneţi o altă campanie de promovare a României în afara graniţelor sale. O puteţi admira în toată splendoarea sa aici; ideea principală e: “Ştiaţi că un român a inventat avionul/insulina/computerele/etc? Vizitaţi România. Ţară mică, oameni grozavi”.
Cu riscul de a părea, zilele astea, un hater, vă voi explica de ce o consider o campanie ineficientă. Menţionez de la bun început că nu ştiu dacă e doar concept sau e campanie în curs de derulare şi că nici nu ştiu cât de veche e. Azi am găsit-o, mai mult nu ştiu.
