Ieri, pe la ora 13, vedem afiş cum că trebuie să vină să ne recensămânţeze între orele 10 şi 15. Ghinion, zicem, să vină mâine că noi plecăm. La ora 18, când ne întoarcem, ne bate la uşă vecina cea maghiară şi urâcioasă şi ne zice că “a venit domnu’ cu recensământu’, e la etajul 3, să-l chemaţi că vă dă amendă”. L-am chemat, în jumătate de oră ne-a bătut la uşă şi ne-am aşezat să ne ia în evidenţă.
Am fost dezamăgit de banalitatea procesului şi de lipsa aventurilor demne de zis “pfff, numa-n România se poate aşa”.