Ieri, pe la ora 13, vedem afiş cum că trebuie să vină să ne recensămânţeze între orele 10 şi 15. Ghinion, zicem, să vină mâine că noi plecăm. La ora 18, când ne întoarcem, ne bate la uşă vecina cea maghiară şi urâcioasă şi ne zice că “a venit domnu’ cu recensământu’, e la etajul 3, să-l chemaţi că vă dă amendă”. L-am chemat, în jumătate de oră ne-a bătut la uşă şi ne-am aşezat să ne ia în evidenţă.

Am fost dezamăgit de banalitatea procesului şi de lipsa aventurilor demne de zis “pfff, numa-n România se poate aşa”.

Read More

Azi cică începe recensământul populaţiei, acţiune desfăşurată în ţara noastră mai rar decât sfârşitul lumii. Eu de-abia aştept să mă trezesc cu recenzorul la uşă, să-mi petrec o oră din viaţă dictând unui semianalfabet toate informaţiile despre mine, de parcă ar fi prietena mea. Nici măcar nu glumesc, aruncaţi un ochi peste toate formularele recensământului, ca să vă luaţi cu mâinile de cap. Mai lipseşte doar să întrebe care-i densitatea şi frecvenţa scaunelor şi, mai ales, de unde am bani să le alimentez. SE-CU! SE-CU!

În fine. Am vrut să scriu postul ăsta mai devreme, dar fiind ocupat nehotărât leneş n-am mai făcut-o. Mi-a atras atenţia de câteva luni încoace o campanie legată de acest recensământ. Campanie din care, de altfel, am şi aflat că se va face recensământul ăsta: Census Campaign 2011.

Read More