Aşadar, a trecut şi a treia tură (pentru mine) de Arsenal Park. A fost la fel de bestial ca primele două dăţi, chiar dacă am simţit că m-am ramolit în ultimul an.
Am ajuns vineri, într-o maşină plină de mine, Corina, Tiţa şi Raoul, pe la ora 17, după un drum liniştit. Acolo am dat nas în nas pe de-o parte cu fetele de la Self Discovery Camp, venite acolo să se autodescopere într-o bază militară, purtând pantofi cu toc şi poşetă tip geamantan. Pe de altă parte, am nimerit fix în mijlocul cantonamentului Universităţii Cluj, moment în care fetele noastre s-au topit complet şi iremediabil. Ne-am cazat, am descoperit noutăţile (camerele au fost upgradate cu tot felul de detalii mişto, plus televizor, plus wireless în diferite părţi ale parcului), ne-am aşezat la o masă cu Sebi şi Denisa şi am aşteptat, cu o bere în bot, şi restul lumii. La un moment dat au venit şi ieşenii (Doru, Ionel şi Ştefana), devenii (Robert cu mândră-sa) şi am purces spre focul de tabără. Fotbaliştii erau deja acolo, dar au plecat rapid, că aveau meci de dimineaţă. Am tras o tură de bere şi chitară, iar pe la vreo 2 ale nopţii au sosit şi Cetin, Ionuţ şi Mihaela.
