Mă bucur că am ales concertul de aseară, din – vorba poetului – mai multe motive:
– muzical, a fost ireproşabil. De la Bach la jazz, de la vioară rece la electrică, de la muzică “de Tom şi Jerry” la reggae, dănţuiri ungureşti şi o infuzie de folclor de-a dreptul românesc, totul a fost perfect.
– artistul central al cvintetului ce-i poartă numele, Nigel Kennedy, e un simpatic atunci când vorbeşte: face glumiţe, spune poveşti şi crează legături cu audienţa. Când, însă, lasă microfonul jos şi ia vioara în mână, închide ochii, îşi coboară capul pe instrument şi devine un alt om, cu totul. Bonus: citiţi un interviu luat de Nebuloasa chiar după concert, merită.