Ziceam eu că am descoperit cei mai buni mici de cumpărat din magazin. Să vi-i arăt:
Tag: mancare
Din când în când mai mâncăm supă la plic. Nu doar pentru că se face repede şi e ieftină, dar mai ales pentru că, Dan mi-e martor, e delicioasă. E consistentă în gust, indiferent dacă iau de pui sau de vită, cu tăiţei sau cu găluşte, de la Knorr sau Rollton, cu litere, cifre sau cu caractere sălbatice chinezeşti – însă e delicioasă. Cam ca la KFC – deşi ştii că în următoarele 12 ore vei defeca lavă, mănânci pentru că te lingi pe degete şi nu există în momentul ăla ceva mai bun de băgat în gură. That’s what she said.
Supa la plic e ca etnobotanicele:
Am mâncat aseară nişte mici de m-am lins pe degete. La Porky’s, localul care înjură pe Facebook.
Sunt mici, cât un căcăţel de monstru, sunt din vită, sunt foarte denşi, sunt bine făcuţi, nu sunt scârboşi şi zemoşi, sunt absolut delicioşi şi, poate cel mai important, vin în porţie de zece. La 9 lei.
Vorbesc de e-bucătărie, ovcors.
- Aseară am făcut cu gagica-mi rulouri de pui cu brânză, după reţeta lui Crivăţ. Să moară mama lui Frankfurt dacă nu a fost cea mai bună mâncare la crearea căreia am participat.
- Joia trecută am făcut, tot cu gagica-mi, nişte Pljeskavica sârbească după Hădean. Ne-am lins pe deşte, la propriu.
- Şi, vorbind de pleşcaviţă,
Dan vine cu o idee de experiment. Ştiinţific de-a dreptul. Vom testa dacă transpiraţia pute a ce mănânci. Din experienţa-i, el a aflat că căcatul pute a ce mănânci, şi din propria-mi experienţă, ştiu că transpiraţia poate mirosi a pălinca băută în cantităţi nesimţite cu o noapte înainte.
Aşadar, experimentul. De luni nu voi folosi antiperspirant, …
La Popas.
Dacă sunteţi atât rebeli, cât şi pe val, şi vă faceţi mini vacanţa de 1 Mai la Vama Veche (ca mine, hehe), vă sugerez să mâncaţi aici. E un restaurant prietenos, ţinut de doi localnici (cred) în vârstă, foarte amabili şi primitori. Ea îmi aminteşte de o mătuşă de-a mea, iar el îmi aminteşte de Grigore.