Ca să nu existe dubii, vă zic de la început părerea mea despre Lecturi Urbane: e, pentru participanţi, o metodă de epatare îmbrăcată în iluzia unei cauze idealiste. Pe unii dintre organizatorii diverselor ediţii locale îi cunosc şi-i ştiu de oameni faini, însă prinşi în valul organizării de orice – dacă vă zic că nu-mi place proiectul nu înseamnă că vă respect mai puţin pe voi, ca oameni. Asta ca să n-avem discuţii după ce terminaţi de citit postul ăsta.
Am citit acum câteva minute un super-articol din ceea ce se autointitulează “Ziarul Unirea” din – nu pot decât să presupun – Alba Iulia, unde s-a întâmplat de curând un eveniment Lecturi Urbane. Ei, din articolul din ziarul Unirea aflăm că: