Cu 400 lei. S-a dat!

E cumpărat în 30 iulie 2010, deci are puţin sub doi ani, din care unul a fost ţinut în husă. E root-at (“cu jailbreak”, pentru cei mai din provincie) şi rulează un ROM custom, însă îl pot schimba sau pune pe cel iniţial înainte de a-l da. Suportă Android de la 2.1 până la 2.3.7, în funcţie de ROM.

E în stare foarte bună, nu perfectă. Are câteva urme de vremuri grele la colţuri, însă nu se observă decât la o inspecţie precisă, carcasa fiind mai rezistentă decât m-aş fi aşteptat vreodată de la un telefon non-Nokia. Per ansamblu, după doi ani arată mai bine decât arăta LG Optimus One-ul fratelui după o săptămână.

Read More

Când am văzut că Piticu a acordat titlul de “cea mai cretină” aplicaţiei Talking Tom Cat am mustăcit, am instalat aplicaţia, am râs, după care m-am făcut om serios şi mi-am zis: “bă, da’ e chiar amuzantă, însă nu e cretină. Mă rog, o fi, da’ nu e cea mai cretină. Eu am cel puţin trei aplicaţii şi mai cretine instalate în momentul ăsta”. Şi chiar am. Să începem cu locul trei, adică…

Read More

Cei care mă urmăresc pe Twitter şi pe Facebook ştiu: de vineri am telefon cu Android. Propriu şi personal.

sursă foto

Am aflat de el de pe şmen chiar în ziua apariţiei, am luat în aceeaşi zi decizia să-l cumpăr, iar peste două zile deja îl atingeam tandru, cum numai eu ştiu să fac cu degetele. Tind să cred că am fost al doilea blogger din ţară posesor de FocSălbatic (primul fiind Veve).

Telefonul e o piatră de hotar. În primul rând în lumea mea, fiind primul meu telefon bazat pe Android (după ce mai bine de doi ani de zile am salivat după unul), în al doilea rând în lumea Android. Pentru că e primul telefon Android budget cu adevărat bun. Eu am dat pe el 250 lei, cu abonament. Asta e, sunt student. Dar la preţul ăsta e telefonul perfect.

Lumea îl numeşte “Desire Mini”, “copilul lui Desire cu Nexus One”, şi alte din astea. Şi adevărul e că…

Read More