Era taximetrist. Curat, nu mirosea a nimic special în maşină. Iar el… El era fenomenal. Vesel nevoie mare, cu cămaşă şi vestă tricotată, negricios la faţă, puţin cărunt atât în cap, cât şi la mustaţa-i “guţăstyle”, cu figura aia clasică de ţigan gabor sau lingurar.

Băi frate, şi vorbea. Vorbea într-una, despre ce accidente a avut, era să aibă, iar …

Citește tot “Azi am dat peste cel mai simpatic ţigan”