Am cântat. Mult, toţi. În Garaj.

Mi-era tare dor de astfel de oameni şi de astfel de seri. Seri cu chitări, seri în care oricine ştie să ţină un acord, două, şi are puţină voce poate să fie un artist (aproape la fel de mare ca mine, ofcors). Ceea ce a început ca un recital timid de-al fraţilor eu şi Tudor s-a transformat, cât ai zice “îcnă un Jeaeagearmaistăăăăr”, într-un chef de ţinut minte (care mai poate).

Am fost englezi, am fost români, am fost îndrăgostiţi, am fost umorişti, am fost nesimţiţi, am fost veseli şi deloc trişti. Am rupt corzi, am rupt pene, am urlat în microfon, am bătut în chestii, am suflat în muzicuţe, am urlat.

Read More

Primul contact cu locul, efectiv, l-am avut acum vreo şase ani, pe vremea când eram mândrul elev al liceului J. L. Calderon. Practic, cam toată clasa a 12-a mi-am făcut-o acolo. Se chema “Binder”, pentru că aparţinea de garajul/service-ul auto de deasupra. Noi îi ziceam “la Gabi”, pentru că servea o tanti foarte prietenoasă, Gabi. Ora 9 dimineaţa mă găsea …

Citește tot