3 ani de Sziget

3 ani de Sziget. Ha.

Din cauze de câştig pur, n-am putut să fac liveblogging de la Sziget de la ziua 1 încolo. Pentru că a fost prea awesome ca să-mi pierd timpul la cortul de interneţi. Plus că n-am fost prea coerent în majoritatea clipelor petrecute acolo. Ca să înţelegeţi mai bine, în principiu am fost totalmente treaz, în toate sensurile, doar dimineaţa, la trezire, preţ de o ţigară şi o spălare pe dinţi. Să vă povestesc, aşadar.

Despre atmosferă şi oameni nu vă mai povestesc, că a fost, în mare, ca anul trecut. Singurele diferenţe au fost numărul oamenilor, care a fost mai mic anul acesta, lipsa berii Arany Aszok, care mie-mi plăcea mai mult ca Dreher, preţurile puţin mai ridicate ca în ultimii doi ani şi organizarea mai bună a festivalului.

Ziua 1

Prima zi a fost cea în care ne-am strâns toţi. Plecat iniţial doar cu Rob, miercuri ni s-au alăturat Richie cu un Emi şi o Adină, Blogu cu o Patricie şi un Paul, Hubba cu o Creatrixă şi două fete, un Horaţiu cu, mai târziu, sor-sa, o Carmen, o Kmi (de la însuşi site-ul oficial românesc Sziget) cu un prieten al cărui nume, spre ruşinea mea şi cu scuzele mele, l-am uitat, un Alex de la Dor De Ducă (plus că într-una din zile m-am întâlnit cu Irina, iar în ultima zi ni s-a alăturat şi însuşi Horia) şi oare pe cine-oi mai fi uitat? Întâlnirea cu dânşii a făcut să pierd IAMX, despre care nu ştiam nimic, dar care cică or fost mişto. Altădată. Dar să luăm puţin la purecat concertele pe care chiar le-am văzut.

Read More

Ah, ce-mi place să fac glume în titluri, pui de Caţavencu ce sunt. Pivo înseamnă bere, deci. Pe sârbeşte. Căci am fost la sârbi, să-mi dau concert Arctic Monkeys. În linii mari, s-a întâmplat aşa:

Sârbii.

  • Cu părere de rău faţă de amicii mei sârbi, trebuie să mărturisesc că ieri nu am întâlnit niciun sârb simpatic. În vamă la ei am fost trataţi cu fundul, şi la plecare, şi la întoarcere. Mai ales la întoarcere.
  • Nu mi-a venit să cred câţi ghiolbani au plătit ca să vină la concertul Arctic Monkeys, dar nu să-l asculte, ci să se facă criţă, să urle chestii pe care nu le înţelegeam, dar care toate conţineau şi cuvântul “pivo”, să arunce cu respectiva pivo şi să fie, în principiu, ţărani.
  • Majoritatea sârboaicelor sunt urâte. Nu neapărat la hoit, dar la faţă sunt mult sub medie. Sunt şi câteva frumuşele, nu zic nu, dar prea puţine.
    Fată de la EXIT Festival

  • Ţara, cât le-am văzut-o, e destul de plictisitoare, dar nu neapărat urâtă. Nu am apucat să mă învârt foarte mult.
  • Pljeskavica sârbească, făcută la sârbi, la mama ei, e de-men-ţi-ală! A fost cea mai bună pleşcaviţă pe care am mâncat-o vreodată, jos pălăria. Nu ştiu ce carne era aia, dar era bună, învelită într-o pâine din aia făcută pe loc, peste care mi-am pus fix ce am vrut (de toate, adică). Două poze, pentru posteritate:
    Pljeskavica sârbească

    Înainte

    Pljeskavica sârbească

  • După

Festivalul

Read More

Aşadar, în ultimele zile:

– s-a întâmplat ziua mea, ocazie cu care mi-am înlocuit chitara mea veche, micuţă, proastă, Reghin, cu o mega-chitară electro-acustică Ibanez (să trăieşti, frate-miu) şi accesorii pentru dânsa (sărut mânuţele, Anco).

– tot de ziua mea mi-a fost închisă gura în cel mai frumos mod cu putinţă. Am eu o expresie, ca răspuns la întrebări …

Citește tot

Dacă trăiţi în Timişoara şi încă n-aţi aflat, înseamnă că locuiţi într-o temniţă, pentru că sunt afişe pe toate gardurile. La propriu. Deci, între 12 şi 14 septembrie se desfăşoară, la Muzeul Satului Bănăţean, festivalul Plai, un festival pe care eu îl susţin din tot sufletul. Pasiv, nu urlu.

Din cadrul festivalului doresc neapărat să (re)văd Fanfare Ciocârlia, …

Citește tot

14 august:

Credeam că o să-mi placă Millencolin, dar n-a fost să fie, aşa că am dat o fugă până la iwiw World Music Stage, unde cântau Fanfara Tirana din Albania. Mi-au plăcut tare, ca de altfel majoritatea concertelor de pe scena de World Music.

Kaiser Chiefs au făcut un concert aşa cum ştiu ei, adică foarte dinamic şi public-oriented, iar Ricky Wilson şi ego-ul lui enorm au fost din nou la înălţime. În afară de mica scăpare cu Nice one, Bucharest!, publicul a fost în delir, ca să folosesc şi eu acest clişeu. Ricky s-a căţărat pe structura scenei, a intrat în public, mă rog, ca la B’estFest.

Pe Jamiroquai nu l-am văzut, spre ruşinea mea, dat fiind că era prea mare înghesuiala, iar fratelui îi era rău. În schimb, am ajuns din nou la iwiw, unde cânta Ky-Mani Marley, băiatul legendarului Bob. Am stat vreme de vreo trei melodii, toate de-a lui Bob Marley, după care am luat-o înspre cort. N-am apucat însă să ajungem, pentru că ne-am oprit la Roma Tent, adică Roma Sator, adică Cortul Ţiganilor, băi tată. Tocmai cânta Romano Drom şi în cort era delir, aşa că am rămas o vreme acolo. După Romano Drom au intrat românaşii noştri de la Kaliakra, tot ţigani, care mi-au plăcut tare. Poate nu la fel de tare ca Romano Drom, totuşi.

Apoi am prins ultima jumătate din concertul Kraak & Smaak, la cortul Wan2. K&S au fost, probabil, cea mai plăcută surpriză din tot festivalul. Nu ştiam nimic despre ei, nu cunoşteam nici o piesă, dar m-au dat gata instantaneu.

Read More

Concertele la care am fost eu, adică.

12 August:

Lauren Harris, fata basistului de la Iron Maiden a cântat mai puţin de jumătate de oră, şi bine a făcut, căci nu prea se pricepe. În afară de picioare nu am văzut nimic bun în tot concertul ei.

Iron Maiden. Nu sunt fan Iron Maiden (adică în afară de …

Citește tot

Cred că lipsa asta generală de chef e din cauza căldurii. E mult, mult prea cald pentru gusturile mele, chit că sunt înconjurat de aparate de aer condiţionat, şi la lucru, şi acasă. Parcă tot e prea cald, aerul e prea static, lumina e prea puternică, lumea e prea nervoasă şi maşinile prea multe şi prea zgomotoase. Iar pe lângă …

Citește tot

Bratari B'estfest 2008

Acesta va fi probabil ultimul post legat de B’estfest, spre bucuria unora :).

Aşadar, am ajuns înapoi în Timişoara ieri, la cea mai 1337 oră posibilă, anume 13:37 (update: greşesc, am ajuns după 14:30, la 13:37 fumam o ţigară în Lugoj. Irelevant, nerd joke-ul rămâne în picioare). Puţin obosit după 8 ore într-un tren ce ar fi fost mai potrivit ca autobuz, puţin copt după un weekend 100% natural şi profund mulţumit de experienţa B’estfest.

Read More

Cel pentru 5 iulie nu l-am scanat, că e la fel. Sunt împlinit, mulţumit, fericit etc. Aşadar, vineri seară îl iau de o toartă pe colegul blogger Seicean şi ne îmbarcăm în trenul (adică ne întrenăm? plm) probabil mult prea puturos şi călduros, spre Bucureşti (unde ne vom întâlni cu colega bloggeriţă Bloodie). Apropo, doresc un sfat de traseu …

Citește tot

Folosesc imaginea asta ca avatar la Y!M:

Doresc să vă daţi cu părerea: ce e în poză? Am primit câteva variante de răspuns pe messenger, una din ele chiar de la trei persoane diferite. N-a ghicit nimeni.

Hai, să vă văd. O să pun şi imaginea mare la un moment dat, dar până atunci, baftă :)

(rog cei cărora le-am …

Citește tot

Acum o lună eram într-o dilemă: Stufstock sau Sziget? Pe zi ce trecea balanţa se îndrepta tot mai mult spre Stufstock, pentru că am fost chiar dezamăgit de lineup-ul temporar. Şi pentru că Stufstock-ul e la mare.

Dar azi lucrurile s-aus chimbat puţin în momentul în care am verificat din nou lineup-ul. Mi-au sărit din prima secundă în ochi …

Citește tot