Chircită lângă el, cu capul pe umărul lui, îl priveşte şi tace. E bine, îşi zice, şi-l priveşte în continuare. El o ignoră, privind înainte, într-un punct fix. Din când în când ochii şi faţa îi sunt luminate mai tare de televizorul parcă prea aproape de canapea şi prea gălăgios pentru o seară prea liniştită. Din faţa fostului cămin de …

Citește tot “Poveste”