– Salut, vecine!
– Bună ziua, vecine – zic eu, înfrigurat, încercând să deszăpezesc maşina destul cât să văd prin parbriz, în oglinzi, şi cât să nu cadă zăpadă înăuntru când deschid uşa.
– Deszăpezeşti, ha?
– …da.
– Da’ sus de ce n-o cureţi? Io aş curăţa-o şi sus.
– E, lasă – zic – nu-i nevoie.
– Perie n-ai? Nu te chinui cu aia aşa mică? (nesimţiţilor, “aia mică” era treaba aia de plastic cu care curăţ gheaţa de pe geamuri)
– Lasă, vecine, nu mă chinui.
– Io mi-aş lua o perie, să fiu în locul tău. Da’ capota n-o cureţi? Io aş curăţa-o, să ştiu o treabă.
– Ce treabă?, întreb.