Vă zic eu de unde ştiu: într-o Românie în care toată muzica pop vorbeşte despre cluburi, călătorii, distracţie, mare şi alte mici desfătări, ea a scos o melodie pentru săraci, ca să rezoneze cu ei, căci clasei de mijloc (lol) nu-i mai vinde discuri.

Practic, e ideea piesei “My Love Don’t Cost A Thing” (dragostea mea nu costă un lucru, n.tr), dar prostită pe ritmuri de dance românesc, care zice că deşi bărbatul ei n-are bani şi n-are pile, n-are style deloc, n-are fani şi fitze, n-are super job, are o inimă mare şi cam asta ajunge. Că ea nu vrea în Africa, el vrea o noapte la el în Dacie, de unde deduc că probabil că băiatul locuieşte cu părinţii, şi n-are unde s-o

Read More

Încă o tură de minunăţii de prin ţara asta minunată, din ultimele două week-enduri. Din Timişoara, Oradea şi Târgu Mureş.

Pentru început, un nou tip de închidere centralizată pentru Dacie:

Read More

Eu sunt, în general, un om blând, înţelegător şi politicos. Poate chiar puţin ciudat din punct de vedere social, puţin prea politicos, puţin prea blând şi prea înţelegător. Zic “OK” când nu aş vrea să o fac, las de la mine pentru ca mai apoi să mă iau de cap că de ce am făcut-o. Uneori îmi cer scuze când ar trebui altcineva să o facă – de exemplu când se loveşte cineva de mine pe trotuar. Tind să cred că şi dacă m-ar lovi maşina pe trecere sau ar da motocicleta peste mine în scara blocului, primul lucru pe care l-aş face ar fi să întreb omul dacă e în regulă şi să-mi cer scuze că i-am îndoit tabla.

Totul, însă, până în momentul în care

Read More

Dacă e să am vreun regret pentru anul 2010, e că nu am avut la mine aparat foto în noaptea de 24 decembrie. În acea minunată seară de Ajun de Crăciun, fratemeleu a făcut ce a tot promis de vreo 4 ani că face: a împodobit Furia Roşie. Cu instalaţie de brad pusă în TOATĂ maşina, de nu mai aveai loc să-ţi pui centura de ea, cu beteală, cu zăpadă artificială (că pe atunci duceam lipsă de asta adevărată, good times) şi, mai ales, cu colinde în boxe. A avut chiar şi un Moş Crăciun (viu, gras şi în costum complet!) pe scaunul din dreapta.

La două săptămâni de la Crăciun, zăpada a acoperit tot, instalaţia a fost dată jos şi uitată pe bancheta din spate, însă beteala persistă. Ia, admiraţi ultimele rămăşiţe adevărate ale spiritului Crăciunului 2010 din familia Sîrb:

Read More

În momentul în care am văzut Dacia în parcarea mall-ului am fost plăcut surprins: era singura Dacie veche din parcare. Ştiu asta, pentru că am căutat un loc de parcare timp de 10 minute şi aş fi observat alta, dată fiind afecţiunea mea pentru micile bestii.

Am tras încă un fum din ţigara proaspăt începută şi am urmărit-o. Îşi căuta …

Citește tot “Poveste de mall”

În comentarii la articolul “Adio, Bătrâna mea”, lumea “refuză să creadă” că am primit 12 lei pe ea. Să vă explic.

Maşnia a fost dusă la Müller-Guttenbrunn, centru de reciclare autoturisme uzate. Nu a fost dusă în programul Rabla, şi nu a fost dusă la fier vechi. Nu a fost dusă la Rabla pentru că momentan Rabla nu e disponibilă …

Citește tot “Completare”

Aseară am plimbat-o pentru ultima dată. Am condus-o eu, Rob, fratele cel făr’ de permis şi Bloodie. Când am ieşit din casă am văzut-o în faţa porţii. Nu mai prinsese loc în faţa porţii de trei luni de zile. Aseară era acolo, cuminte, aşteptându-mă. Farurile ei parcă mă priveau, trecând de ochii mei şi ajungându-mi până în adâncul sufletului. …

Citește tot “Adio, Bătrâna mea”

Dacia mea de suflet, cunoscută multora dintre voi şi sub numele de Bătrâna, Sîrbmobilul sau “să-ţi fut pe mă-ta-n cur de rablă”, e vie. Da, am pornit-o!

Bine, “am” e un termen la derută, pentru că tata a pornit-o. Bine, şi “tata” e un termen la derută, pentru că nici el n-a reuşit s-o pornească, ci nea Mărin, vecinul …

Citește tot “Bătrâna trăieşte!”

Circulă deja, din blog în blog, link-ul către norc, omologul 100% românesc al Google Street View. Sărim peste cuvintele de laudă pentru iniţiativă şi executare (care există, de altfel, din plin), pentru a vă prezenta nişte descoperiri făcute de yours truli. Bineînţeles că primul lucru pe care l-aţi făcut când aţi auzit de norc (sau primul lucru pe care o să-l faceţi, dacă acum l-aţi descoperit) e să vedeţi dacă oraşul vostru e pozat. Dacă e, următorul lucru, natural, e să-ţi cauţi strada, să vezi dacă cumva te-a pozat pe balcon, în chiloţi.

Ei, eu am descoperit că pe mine nu m-au pozat, în primul rând pentru că strada mea nu e încă în sistemul lor, iar în al doilea rând pentru că, oricum, nu am balcon. Şi, în general, nici chiloţi. Ce am găsit, însă? Hai să vedem:

1. Dacia lui Rob:
Dacia lui rob

O parcasem în noroi, scuze man.

2. Dacia mea:

Read More