Cum aşteptam de multă vreme ca bravul Gropar să-şi lanseze şi în cinematografe filmul (în sensul că să nu se mai proiecteze doar la festivaluri şi evenimente private), vestea că în sfârşit cinema Timiş va rula Usturoi a venit la fix.
Aşadar. De astăzi (29 ianuarie) până în 2 februarie, la cinema Timiş, de la ora 14 în fiecare zi, …
Aş vrea să existe (în Timişoara) un cinematograf care să dea, din când în când, filme mai vechi. De la clasicele lui Kubrik la Back To The Future, de la Fight Club la Alien, de la E.T. la Indiana Jones. Blade Runner, Sunshine, toate filmele ce au fost menite a fi văzute şi revăzute pe un ecran imens, însă cărora le-a trecut viaţa de cinematograf.
Dar nu un birt cu un proiector, ci un cinematograf adevărat. Poate
1. Înainte de Jurassic Park (film “curat”, fără sânge, înjurături, sex şi io mai ştiu ce), duminică dimineaţa (adică atunci când se duc copiii la cinema), au fost nişte trailere la filme de copii. Total logic şi corect. Doar că unul dintre ele nu a fost de copii. E vorba de trailerul la Kick-Ass 2, un film cu supereroi targetat pentru adulţi, în care o fetiţă ce abia începe liceul foloseşte cuvinte precum cocksuckers (şi asta chiar în trailer!), iar unul dintre personaje se autointitulează The Mother Fucker. Şi are o gaşcă numită The Toxic Mega-cunts. Ştiu că traducerea şi adaptarea va mai domoli din cuvinte în română, însă vă garantez că nu e un film pentru copii şi nu e un trailer care să fie dat înainte de Stă Să Plouă cu Chiftele 2. Nu găsesc trailerul pe care l-au dat la noi, însă iată alt trailer pentru acelaşi film:
Cea mai bună parte a mersului la film duminică dimineaţă e că nu e nimeni în sală. Am fost eu şi un cuplu care nici n-am ştiut că-i acolo până nu s-a terminat filmul. Cine ştie ce-or fi făcut acolo, pişicherii.
Conversia 3D nu era necesară, însă a fost un motiv bun de relansare a filmului în sălile de cinema. Care relansare era, fără îndoială, necesară, pentru că e
Am fost aseară, bucuros nevoie mare, la multiplex-ul din unicul mall local, ca să văd titanicul Titanic pentru prima dată pe marele ecran. Mai mult, chiar în 3D, curios rău despre calitatea conversiei în 3D a unui film de acum 15 ani, care a fost construit iniţial fără niciun fel de 3D în gând. Şi curios, de asemenea, dacă scenele de acţiune au un impact special odată cu noua tehnologie.
Filmul
E acelaşi 100%. Nimic adăugat, nimic scos, nimic schimbat (bine, cu o mică excepţie: poziţia stelelor de pe cer din noaptea scufundării, aparent greşită în filmul original, a fost corectată). Nimic îmbunătăţit, căci sincer nu ştiu ce ar mai fi putut fi îmbunătăţit.
Ieri am revăzut filmul pentru prima oară de 13 ani încoace. Prima şi, pentru mulţi ani, ultima dată, l-am văzut pe casetă video. Aveam 14 ani şi habar n-am nici azi de unde am făcut rost de casetă, însă eram atât de dat pe spate de tot ce se zicea de bine despre film încât ziua în care am scos caseta din carcasă a fost una dintre cele mai mari realizări ale mele de pe vremea aia. Ţin minte că
Nu ştiu alţii cum sunt, însă în Cinema City-ul din Timişoara, înainte de fiecare film, pe ecran apare o mare avertizare prin care suntem anunţaţi că nu e voie să filmăm filmele de pe ecran, însoţită de ameninţarea că cine filmează va fi dat afară şi i se va confisca aparatura de filmat. La sfârşitul mesajului apar, după cum puteţi vedea în poza de mai jos, ironic făcută în cinema cu un aparat de filmat integrat într-un dispozitiv mobil de efectuare a convorbirilor telefonice, următoarele cuvinte: