Dacă weekend-ul trecut am fost la unguri, weekendul ăsta am fost la sârbi. Că e aproape, că e trenul ieftin, că ce să mai şi faci în Timişoara. Am făcut 5 ore până acolo, deşi sunt vreo sută şi 50 de kilometri, cu stat în vamă vreo jumătate de oră, cu schimbat tren în Vârşeţ. Un bilet dus-întors a …

Citește tot

Când am ajuns, am crezut că am nimerit greşit – eu creadeam că mergem la Belgrad, însă peste tot scria Beograd. Glumesc, glumesc.

Aşadar, ieri am fost prin capitala vecinilor fraţi sârbi, fiind una dintre cele mai lungi zile de anul ăsta de până acum. Care zi a început la ora 5, odată cu trezirea după patru ore de somn, şi s-a încheiat odată cu coborârea din autocar, la ora 23, când singurul lucru care mai conta pentru mine, singurul lucru pe care îl doream cu puterea întregului meu corp era să iau patul în braţe şi să nu-i dau drumul vreo 12 ore. Mai obosit de atât, după o excursie de o zi, am fost o singură dată, când am fost cu motocicleta de la Timişoara la Cluj şi înapoi, când am crezut că o să leşin de oboseală. Am fost cu agenţia timişoreană de turism Ultramarin (city break-ul de ieri a fost chiar ăsta), agenţie pe care-o salut şi căreia îi mulţumesc pentru o zi frumoasă :)

Drumul

Am plecat din Timişoara la ora 6:00 fix. Am fost două autocare al nostru a fost plin de tineret printre care eu, Corina şi prietenii bloggeri Richie, Anca, Raluca, Cristina, Dragoş, Andreea şi Roxana care nu mai bloguieşte, însă jurnaleşte la Opinia Timişoarei, . După un drum lung, cu pauze lungi şi dese (cheia marilor succese), presărat cu vocea din boxe a ghidului nostru personal, o minune de om simpatic, am ajuns în capitala Serbiei. Fără niciun incident, drumul a fost liber, însorit şi frumos.

Read More