Vă mai întrebaţi de ce îmi place mie atât de tare la Arsenal Park? Eh:
Tag: arsenal park
Fără legătură cu minunata zi care este (a ta, care este), vino să mă vezi la Arsenal Park, care sunt.
(e vorba de ultima tură de Arsenal Park, detalită aici)…Aşadar, a trecut şi a treia tură (pentru mine) de Arsenal Park. A fost la fel de bestial ca primele două dăţi, chiar dacă am simţit că m-am ramolit în ultimul an.
Am ajuns vineri, într-o maşină plină de mine, Corina, Tiţa şi Raoul, pe la ora 17, după un drum liniştit. Acolo am dat nas în nas pe de-o parte cu fetele de la Self Discovery Camp, venite acolo să se autodescopere într-o bază militară, purtând pantofi cu toc şi poşetă tip geamantan. Pe de altă parte, am nimerit fix în mijlocul cantonamentului Universităţii Cluj, moment în care fetele noastre s-au topit complet şi iremediabil. Ne-am cazat, am descoperit noutăţile (camerele au fost upgradate cu tot felul de detalii mişto, plus televizor, plus wireless în diferite părţi ale parcului), ne-am aşezat la o masă cu Sebi şi Denisa şi am aşteptat, cu o bere în bot, şi restul lumii. La un moment dat au venit şi ieşenii (Doru, Ionel şi Ştefana), devenii (Robert cu mândră-sa) şi am purces spre focul de tabără. Fotbaliştii erau deja acolo, dar au plecat rapid, că aveau meci de dimineaţă. Am tras o tură de bere şi chitară, iar pe la vreo 2 ale nopţii au sosit şi Cetin, Ionuţ şi Mihaela.
De două zile mă uit ca prostul în jur. N-am mai văzut până acum Arsenal Park-ul primăvara, doar vara şi toamna. Atâta explozie de verdeaţă strânsă într-un singur loc n-am văzut de când sunt. Iar vremea ţine cu noi, tot peste 25 de grade sunt de când am ajuns, e un soare demenţial. Nici nu mai ştiu de când …
La Arsenal Park. Sunt aici fetele de la Self Descovery Camp (care învaţă să se autodescopere, hehe) şi băieţii de la U Cluj.
Pe drum:
Desigur, nu e vorba de lucrul ăla ruşinos la care aţi fi tentaţi să vă gândiţi. Ci de o tabără de dezvoltare personală care va avea loc între 29 aprilie şi 2 mai la locul meu preferat din România, Arsenal Park.
Ce se va întâmpla? Păi, documentul oficial zice că vei descoperi următoarele:
…* Cum sa iti stabilesti obiectivele
Aparent, a răsărit varianta finală a clipului de prezentare Arsenal Park. E cât de profi se poate, bucuraţi-vă şi voi de el:
[vimeo]http://vimeo.com/7379211[/vimeo]
Dacă vreţi să ajungeţi pe-acolo moca, puteţi participa la concurs. Arhi, Sebi şi Piticu lansează câte un concurs care au ca premii câte un week-end de două persoane cu totul inclus. Puteţi participa la toate …
A apărut un clip de prezentare-reclamă pentru Arsenal Park, realizat mega-profi de Edy Schneider. Priviţi:
[vimeo]http://vimeo.com/7039021[/vimeo]
Ah, ce dor mi-e de locul ăla…
L.E.: Acum, că am avut mai mult timp să purec interneţii, am mai descoperit unul interesant, o prezentare în limba engleză pentru acelaşi Arsenal Park:
[vimeo]http://vimeo.com/7018660[/vimeo]
În plus, l-aţi reperat în primul clip pe Sebi…
Am descoperit-o la Arsenal Park, mulţumită lui Sebi. De când m-am întors urlă pe repeat la mine în browser. Poftiţi, deci, la Defect – Câmpeni.
[trilu-audio]http://www.trilulilu.ro/mdomnita/5b8be40c717b9a[/trilu-audio]…
Mai mult ca sigur că aţi aflat până acum motivul şocantei mele lipse din peisajul mioritico-virtual în acest weekend: am fost din nou la Arsenal Park, unde s-a desfăşurat a doua ediţie a evenimentului Warrior Weekend cu bloggeri. Să vă povestesc.
Notă: dacă nu aţi apucat, citiţi şi povestea primei mele vizite la Arsenal Park. E plină de poze şi are detalii pe care le-am lăsat la o parte în acest post, pentru că şi aşa e lung.
Ziua 1 – Vineri
Am plecat din Timişoara dis-de-dupămasă, în jur de ora 15. C-o mândruţă de-o mânuţă, cu pălăriile cele faimoase pe cap, un rucsac în spate şi multă nerăbdare, am urcat în maşina Nebuloasei, cea mai Super Novă dintre toate. După un drum atât de aglomerat încât am circulat, în medie, cu vreo 70 km/h până la Orăştie, drum sfidat cu vitejie şi cu muzică bună de către Nebuloasă, având norocul să ne şi petrecem un sfert din drum în coloană, în spatele variilor maşini de gunoi de prin judeţ, am ajuns.
În incinta parcului, la fel ca prima dată, ne aşteptau cuminţi cu o bere Sebi şi Denisa, împreună cu bestialii Amalia (PR), Berny (în principiu om demenţial responsabil cu noi) şi Marius Cristescu (proprietarul parcului, foarte bun jucător de table şi principal responsabil cu distracţia), iar după un scurt schimb de amabilităţi am luat parcul la purecat.
Primul lucru de care ne-am lipit a fost locul de joacă pentru copii. Deşi hăndrălăi toţi, am realizat că înăuntrul nostru tot copii suntem, drept pentru care ne-am petrecut o jumătate de oră sărind ca nebunii pe trambulina elastică, de pe care nu ne-am dat jos decât după ce am ameţit complet şi nu ne-am mai putut ţine pe picioare nici chiar pe suprafaţă solidă :D
Pe seară au ajuns şi cei mai ardeleni dintre soldaţii de weekend, adică Orădeanul cu Lili, Radu cu Laura, plutonul fiind condus de Neînfricatul – nimeni altul decât Andrei Crivăţ. Iar la ceva vreme după a ajuns, încetişor, aşa cum îi şade cel mai bine unui ardelean cu Dacie, Groparu. În formulă completă, distracţia mare putea începe.
După lăsarea nopţii, gazdele ne-au pregătit un imens foc de tabără, din care îmi amintesc cu drag ce s-a întâmplat până la un anumit punct, după care aş prefera să nu-şi mai amintească nimeni. Pentru că Berni, responsabilul cu voia bună, a încercat să mă ucidă. După ce a intrat sub pielea mea şi mi-a câştigat încrederea, învăţându-mă să umplu corect pahare de bere de la dozator, plimbându-mă cu cea mai tare jucărie de acolo, Giondiru’ (camionaşul John Deere, adică) şi luându-mă sub aripa lui protectoare, ne-a dat să bem cea mai cruntă licoare pe care îmi amintesc să o fi băut vreodată. O pălincă ardelenească atât de bună, că m-a luat prin surprindere de m-a luat mama naibii. Şi prin “m-a luat mama naibii” înţelegem că a doua zi m-am trezit beat, după care am aflat detalii picante ale nopţii de dinainte, detalii ce au inclus, de exemplu, chelia Crivăţului şi limba mea. Îmi cer scuze, aveam ghiavolu-n mine.
Ziua 2 – Sâmbătă
M-am întors de la Arsenal Park. Dacă prima dată a fost demenţial, de data asta nu există cuvânt care să descrie cât de tare ne-am distrat. A fost unul dintre cele mai tari weekenduri vreodată. Vin şi detaliile picante numaidecât, cu poze, mici clipuri, chestii, trestii. Mâine, cel mai probabil.…
Gata, teoretic am plecat la Arsenal Park cu gagica. Se întâmplă partea a doua a evenimentului început acum două luni, anume Warrior Weekend.
Războinicii de weekend vor fi: Sebi, Denisa, Andrei, Groparu, Nebuloasa, Radu, Laurenţiu şi Lili. Probabilitatea de beţie: mare. Pup, ne citim mai pe zilele următoare.…
După cum am scris şi zilele trecute, ieri am luat calea Orăştiei, cu destinaţia Arsenal Park, noul complex turistic tematic de care vorbeşte toată lumea. Să vă explic cât de bestial a fost, să vă roadă invidia tare de tot că am fost acolo înaintea voastră. Să vă fie ciudă măcar cât de ciudă mi-e mie că am stat doar două zile.
Postul ăsta e unul foarte lung, aşa că dau premiu peste 9000 de interneţi celor care au răbdare să-l citească până la capăt :)
Prima zi
Am plecat sâmbătă, la ora 11, din Timişoara, împreună cu mândruţa-mi Corina, Dan, Nebuloasa şi Tomata cu al ei Cezar, iar după vreo patru ore de mers în autocar cu Celine Dion, Whitney Houston şi Celine Dion răsunând în boxe, două pauze de pipi (dintre care una de urgenţă de gradul 0) am parcat în incinta Arsenal Park. Acolo am fost întâmpinaţi de personalul AP, îmbrăcaţi toţi în uniforme tip camuflaj, doar că mai mişto decât alea clasice, şi după ce au schimbat câteva amabilităţi cu noi, ne-am aşezat la masă, unde ne aşteptau deja Sebi şi Denisa, ajunşi din Deva ceva mai devreme ca noi. La nici cinci minute a ajuns şi autocarul din Bucureşti, din care au coborât Richie şi Adina, trupa de şoc devenind astfel completă.
