Americanii au popularizat o afecţiune medicală: ADD, sau Attention Deficit Disorder. Adică “când nu reuşeşti să fii atent”, în esenţă. Oameni amuzanţi sau doar comedianţi acizi zic că, de fapt, nu e o afecţiune adevărată, ci doar o scuză pe care o adoptă părinţii americani copiilor lor, care de fapt nu-s neapărat înceţi pentru că-s bolnavi, ci pentru că-s proşti şi puturoşi.
Dar oare e de-adevăratelea? Căci mă tem că sufăr de aceeaşi afecţiune. Mă rog, ori de ADD, ori sunt prost şi puturos. Pentru că fac o treabă, după care fac altă treabă, după care fac altă treabă, după care alta, după care nu mai ştiu de unde am plecat şi de ce.
De exemplu, deschid My Computer. Ca să văd, tot de exemplu, pe care partiţie am mai mult loc, să-mi permit