O melodie de-a lui Miley Cyrus, mixată cu una de la Mumford & Sons, şi sună mişto de tot:
(via canalul ăsta de mashupuri)
Şi-apoi, trei fete de-aici, din Timişoara, cântă o grămadă de melodii româneşti din anii 1930 până în 2013. Excelent:
O melodie de-a lui Miley Cyrus, mixată cu una de la Mumford & Sons, şi sună mişto de tot:
(via canalul ăsta de mashupuri)
Şi-apoi, trei fete de-aici, din Timişoara, cântă o grămadă de melodii româneşti din anii 1930 până în 2013. Excelent:
Un montaj mişto cu o grămadă de scene de film în care personajele se uită înspre camera de filmat:
La concert la Robbie Williams, un tip dă lecţii doamnelor:
Neil Patrick Harris deschide ceremonia premiilor Tony cu o melodie și o coregrafie ca în desenele animate:
Azi am simţit pentru prima dată efectul venirii Youtube în România: am văzut primul clip recomandat pentru mine, în limba română. Anume, clipul ăsta cu Jorge feat. Pavel Stratan – Geamantan. Urs cu mine.
Am dat click pe el, dintr-o sumă de motive.
De-abia aştept ca Google Voice să înţeleagă şi limba română, pentru ca în sfârşit să nu fiu în stare să-mi fac treaba asta în casă, însă în două limbi:
Update:
Un băiat face o glumă unui şofer de Ferrari care parcase (ilegal) pe un loc de invalizi.
“Bă, eşti într-un loc de handicapaţi”
“E un Ferrari!”
“Bă, nu mă atinge”
*îl împinge*
“Bă, e apă, nu mă împinge”
“Chem poliţia!”
…?!
Nu îmi amintesc de câtă vreme nu am mai văzut o alăturare de artişti atât de firească, însă pe care să nu o anticipez chiar deloc. Poza de deasupra, de altfel captură de ecran din clipul de mai jos, însumează cei mai importanţi doi pioni în muzica balcanică din ultimul deceniu: Goran Bregovic pe plajă, sorbind dintr-o piña colada, în timp ce Eugene Hütz (de la Gogol Bordello, pentru cei care ascultă doar Radio 21 sau Rock FM) mângâie o chitară şi cântă din mustaţă aşa cum numai mustaţa lui ştie.
Mai jos, quiet Dunay flows:
După recordul clujean pentru cel mai mare Harlem Shake care se poate să fi fost sau nu, vă prezint un nou record, deţinut de capitala Banatului, pentru cel mai mic Harlem Shake filmat în România. La naiba, poate chiar în lume!
Piaţa Unirii, Timişoara, 2013:
Ura generală faţă de Harlem Shake e fondată, pentru că e o nebunie fără rost, care durează deja de prea multă vreme. Iar clipul ăsta, de la băieţii care fac Cyanide & Happiness, însumează perfect sentimentele majorităţii faţă de fenomen:
De la Quentin Tarantino, maestrul filmelor despre răzbunare şi istorie implauzibilă, noul film cu Christoph Waltz în rolul principal, Djesus Uncrossed.