Anul ăsta plănuim să şofăm până în Germania, poate chiar cu un picior în Franţa. Pentru Ungaria ştiu care-i taxa de autostradă şi de unde să-mi iau vignetă, pentru Austria am citit pe interneţi c-ar fi 8 euro/10 zile, însă nu găsesc informaţii pentru Germania.
A circulat careva cu maşina în Germania? Există taxă? Dacă da, care e aceasta şi …
În weekend-ul ăsta am fost din nou pe Cheile Beuşniţei. Că-s aproape, că-s frumoase şi că am fost la festival o seară.
Dacă nu ştiţi ce parte din România să vedeţi şi aveţi chef de-o plimbare pe munte, treceţi pe-acolo. E frumos tare.…
Mă bate gândul să trecem vreo două-trei zile pe la Balaton anul ăsta. Doar că tot ce ştiu despre Balaton e că e în Ungaria şi, în consecinţă, s-ar putea să fie unguri pe-acolo.
Aţi fost careva? Care-s zonele “cool” ale lacului? Unde e
Îmi place Radio Guerrilla – e singurul radio românesc care-mi place, şi l-aş asculta pe oricare drum al patriei pe care-l fac.
Soarta, însă, face ca, în drumurile mele spre Târgu Jiu, semnalul Guerrilla să dispară după circa 20 de kilometri de Timişoara, pentru că n-au alte staţii locale pe traseu. Ce se întâmplă în situaţii normale: pun un CD, leg telefonul/mp3 playerul la sistemul audio din maşină şi rezolv problema.
Ce s-a întâmplat azi:
Ziceam c-o să mă plimb prin Sibiu. Ei bine, iată, m-am plimbat prin Sibiu. Şi ce plimbare, dom’le!
După un drum prea lung, am intrat în Sibiu vineri seară, pe la ora 22. Ne-am cazat la cel mai de sus etaj al hotelului Ibis, care-i chiar în miezul oraşului, şi, deşi rupți de oboseală, am lăsat doar bagajele şi am întins-o către locul unde se adunaseră restul bloggerilor, veniți de prin toate părțile țării. Şi chiar de peste hotare, fiind reprezentată şi Moldova, prin Eugen Luchianiuc. I-am întâlnit
Sibiul e o mică piatră de hotar (o pietricică de hotar, cum ar veni) în istoria blogului de faţă: primele două postări de pe sirb.net au fost legate de Sibiu, chiar în acele zile vizitând pentru prima oară (şi singura, până acum) capitala culturală europeană, cu ocazia concertului Scorpions din noiembrie 2007.
Când am fost la Oradea, acum o lună, sibianul Tudor Popa ne-a înaintat o invitaţie de-a vizita Sibiul preţ de un weekend. Cel puţin aşa îmi zice lumea, cum că am primit acea invitaţie şi eu am refuzat-o. Ceea ce nu-mi amintesc, şi e foarte ciudat, pentru că în niciun moment n-am exagerat cu berea. În fine – îi cred pe cuvânt, oi fi fost iar obosit, cum îmi şade mie bine vinerea.
Cert e că Tudor, dragul de el, nu s-a lăsat intimidat de refuzul meu, ci
Ce s-a întâmplat, de fapt, la Oradea?
Păi: pe de-o parte s-a sărbătorit istoria oraşului şi a cetăţii de aici, prin concerte, demonstraţii de tir cu arcul (la care m-am încumetat chiar şi eu), spectacole medievale, costume, mici, bere şi voie bună.
Pe de-altă parte, organizatorii – în speţă, Casa de Cultură Oradea – au folosit evenimentul ca pe un însemn al verii culturale din Oradea, ce va culmina, în octombrie, în festivalul Toamna Orădeană, festival de altfel strâns înfrăţit cu ce s-a întâmplat weekend-ul ăsta în cetate.
Când am ajuns, am crezut că am nimerit greşit – eu creadeam că mergem la Belgrad, însă peste tot scria Beograd. Glumesc, glumesc.
Aşadar, ieri am fost prin capitala vecinilor fraţi sârbi, fiind una dintre cele mai lungi zile de anul ăsta de până acum. Care zi a început la ora 5, odată cu trezirea după patru ore de somn, şi s-a încheiat odată cu coborârea din autocar, la ora 23, când singurul lucru care mai conta pentru mine, singurul lucru pe care îl doream cu puterea întregului meu corp era să iau patul în braţe şi să nu-i dau drumul vreo 12 ore. Mai obosit de atât, după o excursie de o zi, am fost o singură dată, când am fost cu motocicleta de la Timişoara la Cluj şi înapoi, când am crezut că o să leşin de oboseală. Am fost cu agenţia timişoreană de turism Ultramarin (city break-ul de ieri a fost chiar ăsta), agenţie pe care-o salut şi căreia îi mulţumesc pentru o zi frumoasă :)
Drumul
Am plecat din Timişoara la ora 6:00 fix. Am fost două autocare al nostru a fost plin de tineret printre care eu, Corina şi prietenii bloggeri Richie, Anca, Raluca, Cristina, Dragoş, Andreea şi Roxana care nu mai bloguieşte, însă jurnaleşte la Opinia Timişoarei, . După un drum lung, cu pauze lungi şi dese (cheia marilor succese), presărat cu vocea din boxe a ghidului nostru personal, o minune de om simpatic, am ajuns în capitala Serbiei. Fără niciun incident, drumul a fost liber, însorit şi frumos.
După studii îndelungate şi bine documentate, am reuşit să fac o statistică a comportamentului şoferilor din faţa mea, în momentele în care eu mă grăbesc, iar semaforul e roşu:
Azi-noapte am făcut, între Alba Iulia şi Timişoara, 2 ore şi 25 de minute, cu tânărul Logănel care chiar în timpul acestui drum a împlinit frumoasa vârstă de 50.000 de kilometri. Vineri, la dus, am făcut 3 ore şi toată lumea s-a mirat. “Ai mers ca nebunu'”.
N-am mers tare. Nu îmi place să merg rapid, mai ales când sunt obosit. Îmi place, însă, să fiu eficient. Am urcat în maşină la 00:30? Am pornit, am ieşit din oraş şi am setat cruise control-ul la 110.
La ora la care citiţi asta, eu voi fi plecat înspre Alba Iulia de câteva minute, împreună cu Tiţa. Sper. Unde ar trebui să ajungem cu bine cândva înainte de 19:30, dacă n-are cumva Huidu drum prin zonă.
Acolo ne-om întâlni cu Andrei Dobra, George “vezi că vin cu creioane colorate la mine” Andone, alţi doi bloggeri …
Am revenit la Oradea, că-s concerte româneşti şi oameni faini. Atât de faini, încât atunci când ne-am văzut în backstage la Şuie Paparude, n-am putut face altceva decât să facem planking pe scenă. Dap, cu Zicu.
Mi-era dor de un eveniment de genul ăsta. Oricât de mult aş fi făcut mişto de manifestări “câmpeneşti” în pieţe publice în perioada mea alternativă, nu poţi nega frumuseţea unui concert în aer liber şi energia pe care o generează acesta. Aseară, între David Bryan, Fly Project şi Şuie Paparude, nişte mii de oameni au sărit şi s-au înghesuit în faţa scenei ca descreieraţii – pentru că aveau în faţă formaţiile lor preferate. Fix ca mine acum o lună.
Cât despre artişti, nu ştiu cine e David Bryan.
Scuzati lipsa diacriticelor, insa iPadurile primite spaga nu sunt localizate in romana…
Aseara, intr-o minunata seara de vineri seara, a fost prima seara dintre toate serile festivalului. Aseara, deci. Am ajuns la tanc pentru a prinde inserarea si inceputul festivalului Toamna Oradeana, unde badge-ul de “all access” mi-a permis accesul… peste tot, in special in fata scenei, unde de …
Aflat deja la ediţia cu numărul 20, festivalul Toamna Orădeană ne-a întins o invitaţie de a petrece un weekend în sânul oraşului Oradea. Mie, Corinei, Cristinei, lui Richie şi lui Maka. Curioşi din fire, eu şi jumătatea-mi am acceptat invitaţia în doi timpi şi trei mişcări, mai ales în condiţiile în care Oradea e un oraş frumos şi interesant, aşa că zilele astea vom raporta direct din capitala Bihorului, unde-am mai fost şi acum o lună şi ne-a plăcut rău. Ceilalţi trei copii au acceptat şi ei, însă nu ştiu dacă în doi timpi şi trei mişcări.
Programul festivităţilor, pentru cei ce doresc să ia parte la ele, se găseşte aici. Include
Când plec la drum, îmi place să fiu eficient.
Prefer să nu opresc pentru nimic altceva decât baie, restul nevoilor putând fi satisfăcute şi în maşină. Sandvişuri din benzinării, cafea to go, suc şi apă tot aşa, iar scrumieră există şi în maşină. Hai, pentru drumurile de peste 8-9 ore accept o pauză de-o jumătate de oră. Logica mea e …