Nu știu cum e prin provincie situația bălăcelilor, dar aici la Timișoara opțiunile în materie de aqua park-uri sunt, în principiu, două, ambele puțin mai la vest, cum intri în Europa pe dreapta. Anume, cel de la Szeged și cel de la Mako.
Pe cel de la Szeged îl mai vizitasem acum 9 ani, iar pe cel de la Mako …
Am văzut, în Târgu Jiu, chestia asta și mi se pare foarte mișto: texte de siguranță la trecerea de pietoni. Simplu și la obiect, de bun simț, pentru amețiți. Scoate căștile, uită-te să nu te calce, dă-te jos de pe bicicletă. Chiar cred că vor salva niște amețiți. Nu e scump și mi-ar plăcea să văd astfel de chestii și …
Ca să sărbătorim cu stil primii cinci ani de la căsătorie, weekend-ul ăsta am revizitat, împreună cu doamna vieții mele și cu juniorul din dotare, Arsenal Park. Ultima dată fusesem prin 2010 și a fost un exercițiu interesant să ne amintim ce și cum era față de ce și cum este. Bine, eu am mai fost o dată, prin …
Au răsărit pe interneţi de câteva zile detalii despre o aplicaţie de carpooling făcută de Google/echipa Waze, numită RideWith. E o aplicaţie care ajută mai mulţi oameni (necunoscuţi, cel mai probabil) să meargă împreună cu o singură maşină din punctul A în punctul B, contribuind toţi la combustibil. Un fel de autostopul.ro sau grupul de FB de carpooling.ro.
Am fost în vacanţă în Grecia, anume pe Lefkada, o insuliţă faină din vestul ţării, la Marea Ionică. Care insulă are avantajul de a nu fi la fel de Mamaia ca alte părţi ale Greciei, însă dezavantajul de a fi la naiba, la vreo 16 ore de condus.
Las aici nişte detalii legate de experienţă, poate ajută pe cineva la …
Dacă weekend-ul trecut am fost la unguri, weekendul ăsta am fost la sârbi. Că e aproape, că e trenul ieftin, că ce să mai şi faci în Timişoara. Am făcut 5 ore până acolo, deşi sunt vreo sută şi 50 de kilometri, cu stat în vamă vreo jumătate de oră, cu schimbat tren în Vârşeţ. Un bilet dus-întors a …
Împreună cu colectivul colegilor de departament de la coperativă am decis ca, pe la jumătatea lunii mai, să tragem o ieşeală ca-ntre bărbaţi, cu doamnele noastre aferente, căci cineva trebuie să pregătească carnea cât timp noi încingem grătarul.
Ce, cum şi când e rezolvat, însă ne batem capul cu unde. Anul trecut am fost la Muntele Mic, unde ne-a plăcut, …
Dacă vă interesează, cred că se mai poate recupera ceva din curbă…
– Clujul parc-a fost mai animat decât altădată, chit c-au fost vreo 60 de grade la umbră. S-o fi datorat Colurs of Cluj? O fi fost pentru că am fost eu în oraş? Se prea poate să nu aflăm niciodată.
– Răzvan, Alina şi Andrei sunt fără-ndoială gazdele mele preferate de la toate evenimentele la care am participat în afara oraşului. Iar Andrei (iniţiatorul, directorul de comunicare, bucătarul, IT-stul, portarul şi purtătorul de cuvănt al PrinTransilvania.ro) a devenit între timp şi ghidul meu turistic preferat.
– Primarul Clujului, Emil Boc, e mai
Azi, de dimineaţă, am fost la Casa Tiff din Cluj unde, într-un cadru lejer, că doar e vară, am asistat la o discuţie legată de candidatura Clujului la titlul de Capitală Culturală Europeană pentru anul 2021, titlu care, de altfel, aspiră la Timişoara. Anume, preşedintele asociaţiei Cluj CCE2020 (Florin Moroşanu) ne-a povestit puţin despre ce înseamnă candidatura unui oraş la titlul de Capitală Culturală Europeană, care sunt etapele “concursului” şi timeline-ul deciziei de a “unge” un oraş Capitală Culturală.
În detalii n-am să intru, însă ce nu ştiam şi ce m-a surprins a fost
N-am mai fost de o vreme în Cluj şi asta e foarte nedrept pentru clujeni.
Aşa că îmi voi mişca dorsalul în direcţia Cluj în weekend-ul ăsta, cu ocazia Cluj City Break, pentru trei zile de clujărit, ceea ce va include şi chestiuni mai serioase – cum ar fi o discuţie informală despre brandingul oraşului, despre Cluj ca şi Capitală Europeană a Tineretului în 2015 şi despre încercarea Clujului de a deveni Capitală Culturală Europeană în 2021 (practic mă duc să spionez competiţia, hehe).
Tot în weekend-ul ăsta se desfăşoară şi
Nu doar Mica Vienă, ci şi Viena cea mare şi – de altfel – adevărată are nişte palmieri, în interiorul celei mai populare destinaţii turistice din Capitala Austriei, Palatul Schönbrunn.
Sunt mult mai mulţi decât în Timişoara şi
Şi-am ajuns, dragii moşului, mai de după-amiază, la Viena. La un hotel foarte drăguţ, cu camere nemaivăzut de mari şi, practic, în buricul oraşului. Absolut minunabil, până la recepţioneră. O-ntreb cum e cu parcarea. Am lăsat maşina în faţa hotelului, în parcarea publică.
“Mţ, ştiţi, e din aia cu termen scurt, nu mai bine-o parcaţi la noi cu 24 de euro pe zi?”
Zic, lasă, vedem mâine. Şi mă uit pe net. Şi transpir. Din câte înţeleg eu, Viena e împânzită de parcări care nu-s musai scumpe, dar nu pot fi ocupate mai mult de 1, 1.5 şi respectiv 2 ore, în funcţie de tipul lor. Foarte frumos, fluidizăm traficul în centru, dar eu cum beau o bere?
Şi nu iau parcare.
