Update: am fost contactat de RCS-RDS, de la Bucureşti şi Timişoara, cu promisiunea că pe luni-marţi se instalează serviciile fixe (e nevoie de sudură pe fibră şi nu se poate rezolva azi), şi că să merg să ridic un SIM azi. To be continued.
Articolul original:
RDS au nişte oferte de nerefuzat, serios. În sensul că mi-am făcut calcule şi, …
Sunt răcit, obosit şi muşcat de ţânţari din cap până-n picioare. Care ţânţari, aceşti vestitori ai verii, sunt cea mai odioasă chestie inventată pe lumea asta, în afară de frig.
Aş vrea să fiu un vrăjitor care, printr-o magie simplă, să ucidă toţi ţânţarii de pe lumea asta. Deşi, la norocul meu, poate c-aş rămâne pe cap cu alte insecte …
Uneori, când am o zi bună, citesc comentariile de pe TION, să mi-o stric repede, să nu mă obişnuiesc prea tare cu binele. Comentatorii TION-ului sunt oamenii cu cea mai multă ură pe care am văzut-o eu, vreodată, pe Internet.
Şi e vorba de subiectul oltenilor, ca de obicei. Oamenii – dacă-i pot numi aşa – care comentează acolo sunt …
Accidentul aviatic de ieri e unul tragic, în care şi-au pierdut viaţa doi oameni. Nu ştiu a cui e vina, nu ştiu dacă puteau fi salvaţi, nu vreau să emit judecăţi pertinente din faţa monitorului, de la căldurică.
Însă vă supun atenţiei un citat dintr-o declaraţie de-a lui Dorin Ungur, inspector-şef al ISU Cluj:
Povestea pe scurt: puțin mai devreme, Auraș a zis una cu prejudecăți:
I s-a atras atenția că e rău gratuit, doar de dragul de a fi rău, atât în comentarii pe Facebook, cât și pe bloguri. Auraș s-a supărat, după care a explicat în cel mai incredibil mod posibil ieșirea asta: de fapt, acolo sunt două propoziții, nu au legătură între ele, una e cu promoterițele, alta e cu asistentele de televiziune, normal că ești prost dacă nu pricepi:
Cel mai odios fel de român e ăla care vede ceva ce nu-i place şi proclamă “Numai în România se putea aşa ceva”.
E şi cazul articolului de aici (dacă vă doare clickul, are titlul “Numai în România o să vezi aşa ceva”), iar în corpul articolului e clipul de la ProTV cu stâlpul din mijlocul drumului. Trecând peste faptul că există argumente logice pentru a nu transforma încă într-o ştire toată tărăşenia asta, cel mai tare m-a enervat vechea lamentare cu “doar în România se putea”. Şi VAI cum m-a enervat.
Cristi dragă, iată ce se întâmplă în Canada:
Comentariile la articolul ăsta sunt de două feluri: fun şi “doamne feri să-ţi iei olteancă”. Şi mi-am amintit că în toată prima parte a vieţii mele m-am anturat cu timişoreni adânc înrădăcinaţi în istoria Banatului din părinţi “vinituri” care nu-i aveau deloc la suflet. Nu ştiu care-i atitudinea faţă de ei prin alte părţi ale patriei, însă prin părţile astea vestice tot aud c-ar fi de căcat.
De ce? În afară de “pentru că ne iau nouă locurile la fără plată la facultăţi şi locurile de directori pe la firme” (care-i ca şi cum Oana Roman ar zice
De-o vreme încoace, mi-e groază de iarnă. Ştiu, e frumos să fie totul nins, să vezi copiii cum fac oameni de zăpadă, să vezi beţivii cum fac pipi pe acei oameni de zăpadă şi să-l aştepţi pe Moşul. O înţeleg şi pe Corina când se bucură de fiecare dată când vede pe geam un fulg căzând încetişor, dar mi-e groază de iarnă.
Pentru că pentru fiecare copil care face un om de zăpadă, o Dacie de adult patinează în gol 20 de minute într-o parcare. Pentru fiecare
Dacă ieri v-am povestit despre bonusul de invincibilitate al pietonilor denumit “trecere de pietoni”, azi mă enervează un alt powerup neaoş: parcarea legală mobilă.
În caz că nu ştiaţi, fiecare maşină din România e echipată cu propria parcare mobilă, gata de a fi pusă în funcţiune. Sunteţi sceptici, însă e adevărat: chiar şi maşinile voastre sunt echipate cu aşa ceva. E vorba de
Unul dintre cele mai anticipate filme SF ale anului, Looper (în care Joseph Gordon-Levitt joacă împreună cu Bruce Willis acelaşi personaj, cu călătorii în timp şi pistoale), nu pare să ruleze în Timişoara, cel puţin săptămâna asta. Rulează în toate Cinema City-urile din ţară, inclusiv Baia Mare, Brăila şi Târgu Mureş, rulează în Cortina Digiplex (nici nu ştiu măcar ce e asta) şi Hollywood Multiplex-ul din Oradea, rulează în te miri ce alte cinematografe, însă nu în Timişoara.
Cine distribuie filmul ăsta? Unde mi-e, domnilor, filmul pe care-l aştept de un an de zile?
Să vă explice moşu’. Nu e prima oară când văd o astfel de reacţie şi, după cum stă treaba, nici ultima.
E vorba de cele două săgeţi cu sens unic pornind din acelaşi loc, privitorul concluzionând că e un paradox, decretând serios şi argumentat că “lol, ce proşti!”.
Anume, ceva de genul ăsta:
Motto: animalele au drepturi; mai precis, au dreptul de a fi delicioase.
Uneori mă minunez de oamenii din ţara asta, de ipocrizia de care pot da dovadă şi de naivitatea lor. Uneori chiar la nivelul la care încep să îi invidiez la modul serios – căci dacă ignoranţa e o binecuvântare, ferice de cei săraci cu duhul. Sau ceva de genul ăsta.
A răsărit astăzi, pe Facebook (mă rog, o fi răsărit şi pe altundeva, da’ aici am nimerit eu), un model de tricou Tomi: unul cu mesajul “Iubesc animalele (cu ketchup Tomi)”, cu feţele a trei animale delicioase desenate pe el. Feţe desenate stilizat, ca desenele animate, că doar nu era să pună poze de la abator. Pe scurt, unul foarte mişto. Mai exact, e vorba de asta:
Am fost la ștrand azi. Mă rog, încă sunt, dar suntem pe picior de plecare, eu postând asta de pe telefon. Proiectantul îi zice la ștrand, e pe lângă stadion și imi place ca e plin de spațiu verde, nu urlă niciun fel de muzică în nicio boxă, şi, nefiind de fițe, nu mă împiedic de diverşi indivizi mirosindu-și pârțurile. …
După studii îndelungate şi bine documentate, am reuşit să fac o statistică a comportamentului şoferilor din faţa mea, în momentele în care eu mă grăbesc, iar semaforul e roşu:
