Cum e când n-asculţi de nevastă

Gagică-mea nu suportă să mă vadă cu pantalonii umflaţi. Ho, mă, potoliţi-vă hăhăiturile şi glumele proaste – mă refer aici la telefoane, chei, portofel şi orice aş mai putea eu îndesa în generoasele-mi buzunare.

Astfel că mi-a luat o geantă. Frumoasă, de piele, micuţă – ca o poşetuţă pentru domnişori. Am şi îmbrăţişat-o ca atare, astfel că, în tot mai rarele cazuri când cineva râde de dimensiunile reduse ale genţii (glumeţilor!), le-o retez scurt “şi zici că-ţi place poşeta mea?”, eliminând astfel ocazia râsului. Şi, oricum, e chiar drăguţă, dacă-mi e permisă exprimarea asta.

Ziceam, deci, că mi-a luat o geantă. Mi-a luat-o cu instrucţiuni foarte, foarte clare: “ca să nu-ţi mai ţii toate prostiile alea prin buzunare, că-ţi atârnă pantalonii”. Şi aşa am şi făcut – am golit buzunarele şi am umplut geanta. Telefoane, portofel, homebank, unghieră, chei, o şosetă (?!?), facturi, chitanţe, două perechi de căşti, încărcător de mobil, încărcător de mobil de maşină, ambalaj anti-electrostaticstatic de hard-disk, folie cu bule – absolut tot am început să bag în geantă. Şi s-a umplut. Şi, nemaifiind loc în geantă, am început să port telefonul în buzunar. Mai întâi unul, apoi altul. Apoi portofelul la spate. Apoi poate un rând de chei, apoi poate nişte hârtii în buzunarul din spate.

Azi mi-am uitat geanta la lucru. Mi-am dat seama de asta abia când eram în autobuz. Şi m-au trecut toate transpiraţiile. Totul, mă gândeam, TOTUL e în geanta aia, iar eu am lăsat-o pe birou. Şi mi-am pipăit buzunarele. Telefoane am, răsuflu uşurat. Am şi portofel, ce bine. Am şi legitimaţia de la serviciu, şi cheile de la birou. Deci e în siguranţă şi geanta mea acolo. E totul în regulă, o iau mâine.

Două ore şi două beri mai târziu, ajung în faţa blocului. Dau să scot cheile din geantă şi ameţesc instantaneu când îmi amintesc că geanta-i la 10 kilometri depărtare. Nu-i nimic, zic. Dau căştile jos din urechi, bag mâna-n buzunarul stâng, scot telefonul, scot cheile de la birou, scot tokenul de Homebank, scot briceagul şi, cu două degete, reuşesc să agăţ memory stick-ul agăţat de brelocul cheilor de la bloc şi purced la deschis uşa.

Şi mă întreb două chestii. Unu: aş fi dormit eu în spatele blocului dacă aş fi făcut întocmai după instrucţiuni? Şi doi: ce draci a mai rămas în geanta de la birou?

5 thoughts on “Cum e când n-asculţi de nevastă

  1. Sa stii ca e foarte buna o gentuta. In primul rand ca nu e ok ca sa tii telefonele in bunzunare. De ce? Pentru ca radiaza, iar dupaia barbatii se plang de probleme.. dinalea… stii tu :P

  2. Eu am un ghiozdan în care îmi ţin tot timpul chei, portofel, aparat foto, încărcător pentru telefon şi eventual tableta. Până acum nu m-a lăsat niciodată la greu, mai puţin atunci când l-am uitat în mijloc de Unirii şi mi-am dat seama la Mc.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.