„Strașnic” e un cuvânt folosit prea puțin, și voi lupta să schimb asta.

În Timișoara, anul acesta s-a ajuns deja la a doua ediție St Patrick’s Day binecuvântată oficial de Guinness. Și, cum anul trecut m-am distrat strașnic (v-am zis eu că voi lupta), am acceptat cu drag și anul acesta invitația Guinness de a petrece o noapte în compania prietenilor, la fel cum o fac oameni din 150 de țări din toată lumea, sub mesajul „Let’s get together in a BREWMANCE made of more”. Romance, bro-mance, brewmance, v-ați prins voi.

Apropo, știați că, în toată lumea, în data de 17 martie se consumă peste 13 milioane de pahare de Guinness? Ei, o bună parte dintre acestea au fost turnate weekendul ce tocmai a trecut, căci, împreună cu patru prieteni buni, am bătut o parte din pub-urile partenere Guinness din oraș să degustăm licoarea despre care mi se atrage atenția că nu e neagră, ci roșu rubiniu închis, să vedem după a câta bere responsabilă reușim să pronunțăm Sláinte ca un irlandez adevărat.

În Pepper am pronunțat-o ca românii încercând să pronunțe un accent irlandez după Youtube. Ce-i drept, seara era încă tânără și încă nu se anunțase dezlegare la limbă, dar eram convinși că până la finalul serii vom face progrese.

La Scotland Yard am dat binețe purcelului, am înșirat pe bar pint-urile de Guinness și ne-am pus pe repetat. Îmi place să cred că am făcut progrese, pentru că deja începeam să sunăm ca niște ruși ce încearcă să pronunțe un cuvânt irlandez. La The Charlatan’s Pub, cu o seară înainte, de-abia reușisem să-mi amintesc cuvântul, deci un progres mare tot a fost făcut.

La fel ca anul trecut, am galopat apoi călare caii putere ai unor taxi-uri până la Joy Pub, unde de data asta chiar am prins nu unul, ci două concerte blues, și o petrecere tematică strașnică (credeați că am uitat?), de la care am plecat la timp, înainte ca bar hopping-ul să se transforme în pub crawl. Ambele sunt același lucru, dar e o diferență de nuanță și de câteva beri.

Am reușit până la urmă să pronunțăm Sláinte ca irlandezii? Posibil să da, probabil că nu – până la urmă n-avem de unde ști de vreme ce n-am avut pe lângă noi vreun irlandez să ne corecteze, însă sunt sigur că am fost cel puțin foarte aproape.