Mă uitam săptămâna trecută la meciul cu Spania (mă rog, e mult spus că mă uitam, mai mult treceam pe lângă televizor în mod repetat) și mi-am amintit de un gând mai vechi: din doi în doi ani, românii își exersează matematica împreună cu echipa națională de fotbal.
Întotdeauna în calificări sau în grupe, cam pe la al doilea meci, când devine din nou evident că ai noștri nu sunt așa pregătiți să se joace fotbal cu adulții pe cum ne-am dori, încep calculele. Câte goluri am dat, câte am dat acasă, câte am luat, câte ne mai trebuie și, mai ales, cum trebuie să joace, cine trebuie să bată și cu câte goluri diferență dintre două echipe care nu sunt a noastră, ca să urcăm pe locul doi în grupă sau gen.
De pe la al doilea meci deja nu mai punem problema să câștigăm, fie ce-o fi, important e ca ăilalți să piardă matematic, și – la naiba! – vom face, ca popor, toate calculele necesare pentru ca ai noștri să învingă!
Poate de-aia și avem atâția olimpici. Nu știu, mai avem?
Interesant punct de vedere :)
https://youtu.be/WMO0mPb-DlM