Împlinisem 33 de ani fără să fi zburat. După care, ieri, am făcut-o. Un drum scurt până la București și același drum scurt înapoi. E fun, nu știu precis la ce mă așteptam, însă în 737-800-le cu care am zburat e cert că nu e ca-n filme, m-am simțit aproximativ ca pe autocarele Normandia, doar că mai rapid și fără WiFi. 

Mi-am ales însă loc la geam și am făcut o grămadă de poze – vreo 300, fără glumă. Pe doamna, căreia nu prea îi place să zboare, o treceau toate transpirațiile lângă mine, în timp ce eu filmam și făceam poze și mă uitam pe Google Maps pe unde mai suntem și mă tot miram ce repede mergem. Sunt sigur că atunci când o să zburăm împreună cu juniorul, n-o să ne poată deosebi decât prin faptul că eu sunt mai chel decât el. 

Atât că la întoarcere, încercând să pozez romantic apusul, n-am prea reușit pentru că fereastra era vag murdară pe dinafară și întindea aiurea razele soarelui. Get your shit together, Ryanair.