Există pe Facebook un grup numit CLUBUL TAXIMETRIȘTILOR – chiar așa, cu majuscule, pentru că trebuie să țipe între ei chiar și în titlu. Sunt și eu înscris pe grup pentru că restul grupurilor de umor au eșuat în a mă distra, deci îmi pun bazele în taximetriști.

Pe grupul ăsta sunt – după cum ați putea deduce – taximetriști. Sunt și simpli clienți, ca mine și alți câțiva trolaci de pe acolo, dar majoritatea membrilor sunt taximetriști, iar majoritatea dintre aceștia sunt bucureșteni. Și e amuzant. Pe lângă rarele postări de “colegii, unde schimb și eu o bucșă” (sau alte piese, nu mă pricep la mașini, nu țin minte ce mai schimbă ăștia) sau “vând logan cu licență, 12.000 de euro”, majoritatea postărilor sunt poze cu ce curse mici fac ei și cum nu lasă clienții ciubuc sau de ce nu îi iau clienții când le fac preț.

Că dom’le am luat o pipiță beată din club unde sigur a lăsat 200 de lei pe băuturi, dar e zgârcită să dea 30 de lei pe taxi (chiar dacă e cursă de 7), toată lumea vrea pe ceas cu bon, ce e dom’le cu fițele astea, s-a dus dracului și taximetria, UNDE VOM AJUNGE ÎN RITMUL ĂSTA??? Chiar zilele astea a postat unul un bon de pe ceas, de 6.87 lei, și un bon pe care-l uitase gagica în mașină, de 298 de lei, de la ceva food market din București. Cum că îi dăduse 7 lei fără să lase ciubuc, dar dăduse 300 de lei pe carne de black angus și nuștiuce bere artizanală, nesimțita dracului.

Dar de departe cele mai frumoase discuții de pe grupul ăla sunt legate de Uber.

Pe grupul respectiv, Uber e nemesisul taximetriștilor. Mă rog, și Taxify, servicii cărora colectiv le zic “ilegalii”, dar Uber e adus particular în discuție mai des pentru că au o plăcere morbidă de a le zice “gunoieri” (pentru că UBER scris invers e REBU, v-ați prins?) sau Uger. Foarte amuzant, îmi amintesc cu drag de liceu când dacă cineva voia să mă jignească îmi zicea Ovidiu Scârb. A fost atât de amuzant și deloc plictisitor încât am început să le dau eu idei gen Ovidiu Hârb, că puteam tăia creativitatea cu cuțitul. Dar divaghez.

Ce-mi place cel mai mult e cum râd ei de clienți de fiecare dată când intră câte un preț dinamic. Căci au și ei (unii) aplicația Uber instalată ca să poată face spume din când în când – e ca adolescenții ăia care se taie pe mâini ca să simtă durere pentru că doar așa mai pot simți și ei ceva, sau ca ăia care nu mai pot simți plăcere sexuală dacă nu se și spânzură cu cravata de clanță în timp ce se masturbează, gen David Carradine.

Și de fiecare dată când e tarif dinamic (surge în limbaj de specialitate) apar câte 3-4 postări cu screenshot din aplicație, cum că o cursă de 15 lei acum e estimată la 40-50 de lei, și veșnicul comentariu “haha uite la ei fraierii cum plătesc 50 de lei pe cursă, așa le trebe dacă merg cu ilegalii, dau 50 de lei pe cursă și după aia comentează că taximetriștii merg cu maimuța”.

Acum, eu pot înțelege că s-ar putea ca unii taximetriști să nu fie neapărat niște exemple reprezentative de inteligență pentru specia noastră, dar poate – doar poate – dacă clientul are de ales și alege totuși varianta mai scumpă, problema nu e la fraierul de client ci la varianta mai ieftină? Oare chiar nu pot face corelația asta, cum că poate clienții aleg alte servicii, chiar dacă e mai scump?

Jur și nu glumesc, am văzut pe grup postări în care literalmente râdeau de șoferii de Uber că făceau coadă la spălătorii să-și spele mașinile după niște zile mai umede și murdare. Și mai încerca câte unul să le traducă că poate de aia gunoierii au clienți, că au grijă de mașini și poate sunt politicoși, și nu cer bacșiș, și nu merg cu maimuța, și că șoferii Uber nu fac preț și așa mai departe.

Răspunsul, invariabil, al taximetriștilor e “da, dar ăia n-au licență de transport”. Da, licență din aia de care își vând ei între ei ca pe OLX.