(Sau “Am cumpărat cartea cu Florin Salam ca să nu trebuiască tu să o faci”)
Nu încăpea în titlul articolului titlul întreg al cărții, Floriiiin Salaaaaam! Regele neîncoronat al muzicii fără prejudecăți și dramele biografiei lui incredibile: mituri urbane și docu drame însoțite de consemnări din presă comentate de Adi Vântu & Dan Hârciog. Aș vrea să glumesc, însă nu glumesc.
Rețineți construcția “însoțite de consemnări din presă” pentru că e importantă pentru ceea ce va urma. De asemenea rețineți și numele Adi Vântu care pe pagina precedentă apare ca Adi Furtună. E o chestie de-a maneliștilor, n-o înțelegeți.
Ei, am cumpărat cartea de la un chioșc de ziare din piața Mărăști, unde un bătrânel amabil, auzind că vreau să cumpăr cartea cu Florin Salam, m-a întrebat zâmbind “ooo, dar știi cum o cheamă pe nevasta lui Florin Salam?”. Știam că nu o cheamă Victoria la fel de bine cum știam că o să zică Victoria. Cu toate astea, jovialitatea din ochii săi, entuziasmul cu care așteptase pe cineva căruia să-i zică bancul ăsta încă de pe vremea dumisale, și nerăbdarea cu care aștepta să-mi dea punchline-ul m-au convins să nu îi răpesc plăcerea asta.
“Victoria! Știi? Salam Victoria?” “Eeee, da, da, ahaha”, am râs eu mimând o pauză de o secundă până mi-a picat fisa – măcar nenea ăsta fusese mult mai simpatic decât doamna de ieri de la Inmedio, pe care am întrebat-o despre carte și mi-a răspuns judecându-mă puternic “nu, noi aici nu ținem din astea“.
Iar eu m-am întrebat: de ce oare mă judecă femeia asta pentru alegerile mele literare? Până la urmă, o carte biografică despre un personaj controversat, colorat, flamboaiant poate fi o lectură foarte interesantă, pentru fani și non-fani deopotrivă, un mod de a pătrunde în mintea personajului și de a-i descoperi părțile ascunse ale vieții și personalității.
Răsfoind însă cartea, nu am aflat de ce mă judeca doamna de la Inmedio, dar am aflat de ce nu “țin din astea” acolo. Pentru că Floriiiin Salaaaaam! Regele neîncoronat al muzicii fără prejudecăți și dramele biografiei lui incredibile: mituri urbane și docu drame însoțite de consemnări din presă comentate de Adi Vântu & Dan Hârciog nu e neapărat o carte, ci este o sumă de articole de pe interneți, copiate cuvânt cu cuvânt și prezentate cu nerușinare drept o construcție originală, “însoțite de consemnări din presă”. Există școlari care-și copiază referatele de pe referate.net și le modifică mai mult decât autorii acestei cărți.
Exemplu: capitolul 1, “Cu Paula Seling la Sala Palatului”, conține două paragrafe originale. Primul, cel introductiv, și ultimul, care conține 16 cuvinte. Între cele două paragrafe sunt copiate integral, cuvânt cu cuvânt, articolul acesta de pe Antena3 și pagina de pe Wikipedia a Regelui.
Capitolul al doilea începe direct cu textul integral al acestui articol din Libertatea, urmat de 52 de cuvinte originale (în condițiile în care nu le-am găsit într-o formă identică la o simplă căutare pe Google, nu am săpat mai mult de atât), urmate de patru pagini preluate integral dintr-un articol din Jurnalul.ro, urmat imediat de un articol integral de pe Famouswhy.ro.
Al treilea capitol sare direct în Wowbiz (săltat integral), după care două paragrafe săltate din SpyNews. În mod ciudat, acestea nu au fost marcate, precum celelalte, printr-un nume de domeniu menționat trecător în paranteză după fiecare articol furat integral.
Capitolul continuă cu vreo 3 pagini săltate din Libertatea, moment în care mi-am pierdut răbdarea de a mai căuta sursele originale – de altfel trecute toate la secțiunea “repere bibliografice“, unde sunt postate la grămadă, doar cu nume de domeniu.
Spre final, înainte de aceste repere bibliografice, avem o pagină cu discografia selectivă a artistului (era singura porțiune a articolului de pe Wikipedia necopiată în primul capitol) și vreo opt pagini cu onorariile artiștilor români pentru cântat la sindrofii, listă copiată de pe sprezza.ro integral, de la Guță la Zdob și Zdub, ca să fie cartea mai groasă.
Știu, vă așteptați ca asta să fie tot, însă mai am o surpriză pentru voi: urmează încă 56 de pagini care conțin rezumatele următoarelor 24 de volume ale colecției “M.A.N.E.A. – Vedetele muzicii de petrecere” de Adi Vântu (sau Furtună, cine știe).
(eventual considerați gata făcută orice glumă cu “semeni vânt culegi furtună”)
Căci da, dragii mei, acest proiect este unul amplu, de 25 de volume (al doilea deja disponibil în aceleași chioșcuri, despre Nicolae Guță), care m-a zăpăcit când am aflat cât de prost e, și despre care cred în același timp că e genial, un produs perfect de dat țeapă și luat banii de pe oameni fără să le dai efectiv în cap.
Sunt curios în ce măsură au avut permisiunea de a lua text de peste tot și dacă se va autosesiza vreo publicație dintre cele plagiate să dea în judecată editura.
Floriiiin Salaaaaam! Regele neîncoronat al muzicii fără prejudecăți și dramele biografiei lui incredibile: mituri urbane și docu drame însoțite de consemnări din presă comentate de Adi Vântu & Dan Hârciog costă 15 lei și se găsește la chioșcurile de ziare din stațiile de transport în comun. La Inmedio nu țin din astea.
*aplauze* pentru recenzie
Ce aplauze băiatul meu, sari cu sutica.
Bai, astia nu mai fac bani din muzichie si acum au dat-o pe litaratura, ca e la moda? Ingeniosi italienii astia. Sau corsicani, parca asa s-au autointitulat