Am văzut: Venom (2018)

Urmărirea motocicletei, bătălia finală și relația dintre om și monstru: astea sunt cele trei părți bune ale filmului aproape-Marvel Venom. Totalizează cam 20 de minute, iar restul de 90 de minute sunt bucăți insipide, scrise pe genunchi și editate așijderea.

E un film distractiv pe alocuri, mult mai amuzant decât au lăsat forșpanele să se înțeleagă, însă asta se datorează doar lui Tom Hardy și relației personajului său uman cu personajul său simbiot. Restul personajelor sunt bidimensionale, conturate pe niște șabloane scoase dintr-un sertar etichetat “Filme Acțiune 1995-2002” – și e păcat, pentru că cel puțin Riz Ahmed poate mult, mult mai mult. E un actor foarte bun, folosit însă la minim aici, jucând un fel de Elon Musk cu mai puține scrupule decât știm noi despre cel adevărat, un savant geniu foarte bogat, care vrea să salveze omenirea prin vise enorme de zbor spațial, însă care nu se poate lăsa încetinit de niște detalii minore cum ar fi etică, legi sau minimă prețuire pentru viața umană.

Nu e un film oribil, și e de apreciat că, deși nu la fel de bun ca filmele Marvel, e diferit de ele, ca atmosferă. Aduce mai mult a filmele de la începutul mileniului curent, gen Spider-Man-urile lui Raimi (fără a fi atât de bune) și asta e distractiv. Nu e timp total pierdut, ceea ce probabil e cel mai bun compliment pe care i-l pot face filmului per total.

Leave a Comment

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.