Cum s-a văzut St. Patrick’s Day din Timișoara

După cum ziceam, weekend-ul ce tocmai a trecut am avut parte de niște petreceri de St. Patrick’s Day, petreceri oficiale și organizate de Guinness. Au fost, pe parcursul întregului weekend, concerte de muzică irlandeză, pălării trifoioase negru-verzi, voie bună și bere fără număr.
Eu am petrecut sâmbătă (și începutul duminicii, tehnic vorbind). Am început la Scotland Yard, un nume total potrivit pentru o petrecere irlandeză pentru că e numele sediului poliției din Londra. Serios vorbind însă, e unul din puburile mai faine ale orașului, relativ nou, zumzăind mai tot timpul, cu mâncare mișto și bere bună. Și un mistreț pe perete, mistreț care a fost bucuros nevoie mare să poarte o pălărie de sărbătoare. Am ciocnit vreo două Guinness și am întins-o mai departe…

…către Pepper Shake&Stake, unde ne-am întâlnit cu niște prieteni mai vechi și am ciocănit niște pints de Guinness. Aici a fost și locul în care am avut prima discuție serioasă despre cum se pronunță slainte corect (spoiler, nimeni nu știe), cumva încă simțind în aer concertul de cu o seară înainte. Cântaseră niște puști locali, Peregrinii, ce cântă muzică celtică/irlandeză/medievală. Am dat gata cât se poate de responsabil berile și am pornit la drum către Vineri 15 – unde am stat doar puțin, preț de o bere, ca pentru încărcarea liniștită a bateriilor.

Căci apoi, ademeniți de promisiunea unui concert ce a umplut localul, am pornit către Joy Pub, un sportsbar despre existența căruia nu știam până acum (e deschis de curând în locul unui local mai puțin pe gustul meu, ca să fiu politicos), însă nu pot decât să mă bucur c-am făcut-o, căci aici a avut parte de cea mai mișto atmosferă din toată seara – muzică excelentă, Guinness cât a încăput (și a încăput!), petrecăreți petrecând, studenți studențind, străini străinind și unul dintre cei mai de-lins-pe-degete burgeri pe care i-am mâncat până acum, dacă nu chiar cel mai bun. Practic, nici n-am mai căutat să mă duc altundeva de aici, rămânând aici până la o oră nedefinită.

Per total, mi s-a părut un eveniment cu public receptiv, vioi, și o primă ediție oficială reușită. Îmi pare rău doar că n-am reușit să ajung măcar și vineri, dacă nu și duminică, căci am auzit de la cine-a fost că a fost bine de tot.

4 thoughts on “Cum s-a văzut St. Patrick’s Day din Timișoara

  1. Daca ai ocazia sa faci o excursie in Dublin, musai sa te duci la un tour la Guiness Warehouse. Berea fresh la fata locului e 10 clase peste orice Guiness imbuteliat si gasit in magazine. :)

    Partea proasta e ca mi-am dat seama ca se poate face asa ceva si la fabrica Timisoreana foarte lejer, ar fi mega atractie.

    1. Am fost în vreo două tururi la Timișoreana, însă mă tem că nu se fac degustări de bere fresh :)

    2. N-am avut ocazia sa fac tour la Fabrica Timisoreana, ultima oara am fost in fabrica acum vreo 20 ani. Ar fi misto sa faca o treaba ca la Guiness Warehouse, cu mic muzeu si istoric, pub, magazin de suveniruri. :)
      Restaurantul de la Fabrica de bere e mai mult o bodega, nu este atractiv.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.