Pe vremea mea (adică prin 2008-2009) nu existau petreceri tematice de Ziua lui Patrick în Timișoara. Adică existau, dar erau așa, super timide și stângace, organizate de câteva pub-uri de prin oraș, fiecare după capul lui. Mai degrabă erau oferte la bere, nu exista o tematică clară sau o celebrare reală a… ceva, orice.

Asta nu era, însă, să ne oprească pe mine și pe frate-meu din a părăsi căminul părintesc în jurul serii de 17 martie și a lua sub ocupație localurile locale. Ne puneam unul pălăria cu trifoi (din aia mare cu Guinness, neagră cu verde, câștigată la un concurs într-un pub), altul peruca cu păr roșcat, ba iaca mai luam și chitara în spate uneori și petreceam responsabil din pub în pub până dimineață. Singura chestie care ne lipsea era vopsirea Begăi în verde, așa cum o face Chicago în fiecare an, însă Bega este și a fost întotdeauna verde în sufletele noastre. Într-o vreme chiar era verzuie, însă asta e o discuţie pentru altădată.

Ei, zece ani mai târziu (acum vreo lună, mai precis) aveam să aflu că Timişoara se alătură oficial petrecerii globale de Sfântul Patrick al Irlandei (despre care am aflat între timp că nu era nici născut în Irlanda, nici nu-l chema Patrick, dar na, făcuseră deja invitațiile la prima petrecere de genul acesta și în secolul 18 era mai complicat și destul costisitor să faci modificări pe producție publicitară). Care petrecere, organizată chiar de Guinness, e de fapt patru – toate în aceeași seară de sâmbătă 17 martie, în patru localuri din oraș:

• Scotland Yard (pe Eugeniu de Savoya 9, pe lângă Unirii)
• Joy Pub (pe Barbu Iscovescu 2, pe lângă Complex)
• Pepper Shake&Steak (în Piaţa Unirii la nr. 13)
• Vineri 15 (pe Vasile Pârvan 9, pe malul Begăi)

Pentru că nu pot alege doar una, mă văd nevoit să o ard tinerește și să mă angajez într-un clasic pub crawl împreună cu Oltea, frate-meu, niște prieteni și cu cine o mai vrea să vină. Pentru că – ce chestie! – sunteți cu toții invitați. Iată ce surpriză, incredibil, pariez că nu vă așteptați la asta când ați început să citiți.

Ordinea vizitelor e neclară în momentul acesta, însă cert e că începem pe la orele 20 în Scotland Yard şi de-acolo mai vedem. Suntem oameni mari până la urmă, putem să luăm deciziile astea la faţa locului.

Aşadar veniţi la petreceri, urmăriți-mi Instagramul ca să mai vedeți pe unde am ajuns, bateţi-mă pe umăr şi ziceţi un slàinte (până atunci poate învăț și eu cum se pronunță). Poate-oi da chiar şi-o Guinness. Poate două, cine ştie.