Așadar, despre scandalul Cinematograf vs Familie Monoparentală, cel mai recent non-subiect care a polarizat întreaga mea bulă socială din telefon și laptop.
Ba că femeia are dreptate, că Hollywood Multiplex discriminează clar familiile monoparentale, ba HM n-au nicio vină, că oferta era clar explicată, și faptul că se cheamă Family e doar o coincidență răsărită din marketing, ca la pizza Family la care nu-ți cere nimeni certificatul de căsătorie ca să ți-o livreze.
Teoria mea însă, e că avem un caz simplu de ceartă cu proști. Proasta 1 e femeia-blogger, care ori nu reușește să înțeleagă conceptul de ofertă 2+1 dincolo de șampoane, ori refuză pur și simplu să accepte asta din nevoie de atenție pe internet. Proasta 2 e duduia de la casierie, care n-a fost în stare să-i explice primei proaste un concept simplu – “doamnă, asta e oferta, cumperi 2 mari și două mici și ai reducere, îmi pare rău, nu fac eu regulile și nu pot să-ți fac eu preț special”, alegând în schimb să îi explice nesolicitat din ce e compusă o familie.
În jurul celor două proaste roiesc alți proști, care discută și tratează subiectul cu mare seriozitate, de parcă ar fi ceva mai mult decât un “ce-ar fi dacă”, căutând cu orice preț să aibă o părere și să-și mai bage niște indignare în venă.
Și ultimul prost sunt eu, că-i bag în seamă.
Eu sunt ultimul prost. Ca citesc articolul asta. :)
toți suntem puțin luați ?
Acum eu sunt ultimul prost. HA!
ntz, Io mi-s…