Cele cinci stadii ale suferinţei: o poveste cu Urgent Cargus

Trimit eu joia trecută o misivă electronică către Huawei România, să văz cum ar putea să-mi rezolve o garanţie. Nicio problemă, mi se răspunde, daţi-ne adresa şi trimitem un curier să vă ridice aparatul în intervalul orar, numa’ să-l împachetaţi bine. Mi-au trimis borderou, AWB şi mi-au urat zi bună.

Ce a urmat au fost fix cele cinci stadii ale suferinţei aşteptând să vină căcaţii de la Urgent Cargus să ridice coletul.

Vineri, pe la 17:30, încă îmi ziceam “ei, n-are cum, sigur e trafic şi ajunge ăsta mai târziu; n-are cum să nu vină, că doară nu-l doare mâna să ridice un căcat de colet”. Că oricum nu ajungea la Bucureşti duminică, oricum nu mi-l repara nimeni în weekend, oricum e ok. Asta era negarea.

“Doamnă, am aşteptat şi ieri acasă ca prostul, am stat şi azi acasă ca prostul ca să vină omul ăla să-mi ia un căcat de colet. Să-mi iau concediu toată săptămâna viitoare să aştept omul ăla să vină?”. Asta era furia telefonică de sâmbătă, când aşteptasem, într-adevăr ca prostul, până la ora 14.

Negocierea avea loc luni, cu tanti de la dispecerat. Doamnă sunaţi-i şi ziceţi-le că ne întâlnim altundeva dacă e. Numa nu mă puneţi să vin la sediu, că e la dracu în praznic în Ghiroda. Serios, oriunde în oraş şi vin dacă-i e prea greu. Vă rog eu doamnă, stau cu telefonul blocat, nici nu pot să-l folosesc, nici nu îl repară nimeni.

Depresia a venit ieri, odată cu mailul de la Huawei care-mi ziceau că au sunat şi ei la Urgent Cargus şi că ăia nu au lămurit nimic, aşa că au mai făcut o comandă de curier. Care ar trebui să sosească azi, miercuri, până la ora 17. Observaţi cum acest articol e scris azi, miercuri, după ora 17.

Şi stadiul al cincilea avea să apară azi, când am reuşit să accept că Urgent Cargus nu va mai veni niciodată după telefonul meu, pe care eu îl voi ţine veşnic în cutie, doar-doar vine cineva să-l ia să-l repare. Şi voi tresări de fiecare dată când aud o maşină la geam, sperând că e inscripţionată cu Urgent Cargus.

Şi că nu va fi, dar eu voi aştepta în continuare, pentru că – epuizându-mi concediul – îmi voi fi dat demisia şi-mi voi fi dedicat zilele aşteptând să vină cineva în intervalul orar să-mi ducă şi mie telefonul la Bucureşti. Că nevasta mă va fi părăsit, copilul va fi crescut şi-şi va fi întemeiat familia lui, iar la nunta lui va fi ţinut un discurs noul lui tată care nu a făcut niciodată greşeala de a folosi serviciile Urgent Curier.

Şi că voi muri bătrân şi singur, uitându-mă pe geam după o dubiţă alb-portocalie, ţinând pe birou un pachet prăfuit şi rece. În el un telefon de mult depăşit, şi lângă el o foaie de hârtie de pe care, bătută de soare şi de timp, cerneala va fi dispărut de mulţi, mulţi ani.

Şi că la mulţi ani după iarna nucleară, telefonul îmi va suna în sfârşit şi o voce de cocalar îi va zice oricui ar mai fi în viaţă să răspundă la acesta: “Da’ nu cobori tu? Că-s parcat pe naşpa.”

8 thoughts on “Cele cinci stadii ale suferinţei: o poveste cu Urgent Cargus

  1. Fix aceeasi experienta cu SameDay curier, ca nu le era bine astora de la PCGarage cu Fan.

    Fac comanda intr-o marti de ceva echipament mai mare. Miercuri coletul e in Timisoara, dar nu vine la mine. Sun la SameDay, a, PCGarage aveau numarul meu vechi de telefon. Mea pulpa, le transmit numarul corect, urmind sa livreze joi.

    Joi nici un semn de viata. Pe seara dau mail la PCGarage, care le baga o sula in coaste. Ma suna o tanti, care explica senin ca “au uitat colegii sa ia coletul, ca nu era clar carui coleg sa i-l dam”. Faceplm.jpg, asta e, macar vineri am coletul.

    Vineri la ora 14 nici un semn de viata. Na, incep sa ma agit ca tot omu’ .. sun direct la Sameday:

    – Sa vedeti .. ca s-a incurcat incurcatura, si nu am pus coletul pe masina corecta care trece prin zona unde lucrati. Da miine va putem livra, e ok simbata?

    – …

    – Bine, va sun miine inainte sa plece masina, ca sa stiu cui ii dau pachetul.

    Se face simbata. Se face ora prinzului. Ma suna soferul fix cind trebuie sa plec spre mall, in Sagului. Cica..

    – A, dar eu tocmai am iesit din oras. Tocmai am trecut prin Sagului.

    – …..

    – …..

    – Pai si cand reveniti in oras?

    – Nu revin. Livram luni, e bine asa?

    Luni la ora prinzului. Eu la munca, in cladirea de linga Iulius Mall:

    – Puteti cobori? Am ajuns. Si sunt parcat pe naspa in statia de la Tudo.

  2. Eu de curand am renuntat la contractul cu Urgent Cargus. Destul de multe probleme la ei. Acum lucrez cu Fan Courier si sunt cu mult peste Urgent Cargus.

  3. Am renunțat la contractul cu cei de la Cargus de curând, după luni de chin.
    După experiențe de nepovestit cu cei de la FanCourier, am ajuns la DPD și Poșta Română.

  4. Trebuia să primesc colet de la Cargus in complexul studențesc in Timișoara. Din cauza unei probleme personale n-am fost la domiciliu fix in ziua livrării.. I-am rugat frumos și prin mail și telefon și chat să îl ducă la un punct de colectare apropiat de complex, ori fie, oriunde in Timișoara.
    Primesc mail de la Cargus: vesti bune, coletul tău se afla in Ship & Go-ul din Remetea. :) 12 km distanta de adresa mea.
    Cargus, nevermind, never again.

Leave a Reply to Claudiu Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.