Star Wars: Ultimii Jedi (2017)

Iată că este decembrie, ceea ce negreşit înseamnă că, pe lângă că e social acceptabil să ascultăm o singură melodie pe repeat, apare un nou episod anual din saga Star Wars. Lucru care se întâmplă în al treilea an consecutiv şi care va continua probabil până când Disney va fi strâns în visterie ultimul dolar existent pe Pământ.

The Last Jedi, al optulea şi cel mai recent episod al seriei principale, e pregătit să încaseze chiar mai mult decât cele două miliarde de dolari încasate de episodul VII, şi face asta sub excelenta cârmuire a lui Rian Johnson, pe care îl urmăresc cu deosebit interes după ce am văzut Looper şi episoadele din Breaking Bad regizate de el. Încrederea asta în el şi deopotrivă în Episodul 8 mi-a fost cimentată săptămâna trecută, când s-a anunţat că Disney/Lucasfilm i-a dat mână liberă să creeze o nouă trilogie “originală” Star Wars, în alt colţ al universului. Cu alte cuvinte, corporaţiei Disney i-a plăcut destul de mult Episodul Opt încât să aibă încredere că va face o gălăgie de bani şi că trilogia propusă de Rian Johnson are potenţialul să aducă alte câteva vapoare pline cu dolari.

Şi aşteptările nu mi-au fost înşelate. Am primit un film executat excelent din toate punctele de vedere tehnice, cu o poveste coerentă, bine ritmată şi mulţumitoare. Sigur, nu tratează nici pe departe un subiect original – ceea ce ar fi şi puţin greu pentru a zecea parte dintr-o poveste spusă de 40 de ani încoace. Nu e nici măcar o piesă esenţială din puzzle-ul poveştii clanului Skywalker, fiind foarte sesizabil pentru oricine că este “actul doi” al acestei trilogii, mijlocul, pregătind terenul pentru anul 2019, când va apărea concluzia trilogiei ce încheie trilogia trilogiilor. Deşi există un oareşce progres în poveste, la finalul zilei Episodul IIX e un film circular, care îi găseşte pe majoritatea eroilor noştri în aproximativ acelaşi punct al existenţei şi #rezistenţei lor, mare parte a filmului petrecându-şi-o cu teama că nava lor va rămâne în pana prostului.

Însă, deşi în marea schemă a lucrurilor filmul ăsta schimbă prea puţin în echilibrul Forţei, îl consider un film distractiv, captivant, executat cu precizie chirurgicală şi unul dintre cele mai bune filme din serie. De la cinematografie la efecte speciale, de la actori la personajele pe care le joacă, de la referinţe subtile către trilogia originală la cele evidente, de la revederea unor personaje la plecarea altora (spoiler: revine Jar Jar; moare Jar Jar), de la muzică la design-ul de sunet, totul e executat perfect, ca o maşină de făcut bani bine unsă, la capacitate maximă de producţie.

Recomand vizionarea la cinema, nu doar pentru că Disney e un studio indie mic care are nevoie de suportul nostru pentru a putea răzbi şi a ieşi pe zero să ne poată oferi şi alte filme altădată, ci şi pentru că e un film grandios, care merită văzut şi – zic eu – mai ales auzit la cinema. Eu l-am văzut la IMAX, ceea ce vă doresc şi vouă, cu excepţia cazului în care trăiţi într-un oraş sărac fără IMAX, precum Clujul, caz în care e OK şi dacă îl vedeţi la cinematografe normale.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.